1. [DEX '09] OGÂRJI, ogârjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A slăbi foarte tare. – Cf. bg. grča.
2. [MDA2] ogârji vr [At: STĂNOIU, C. I. 37 / V: (reg) ogăr~, ~rsi, ogrăisi, ocâ~, ~rci, odâ~, po~ / Pzi: ~jesc / E: ns cf bg гърча, гърчав] 1 (Reg) A slăbi foarte tare. 2 (Ban; îf ogârsi și ogrăisi) A face năzdrăvănii.
3. [MDA2] ocârji v vz ogârji
4. [MDA2] odârji v vz ogârji
5. [MDA2] ogărji v vz ogârji
6. [MDA2] ogârci v vz ogârji
7. [MDA2] ogârsi v vz ogârji
8. [MDA2] ogrăisi v vz ogârji
9. [CADE] OGÎRJI (-jesc) vb. intr. Mold. Olten. A slăbi foarte mult, a se face numai piele și oase.
10. [CADE] OGÎRJIT adj. Mold. Olten. adj. 1 p. OGÎRJI ¶ 2 Foarte slab, pipernicit, chircit, jigărit: cai... slabi și ogîrjiți ca niște mîți de cei leșinați (CRG.); erau... ogîrjiți și slabi de le numărai coastele (FLOR.); scroafa... preface pe Făt-frumos într’un purceluș ~, răpciugos și răpănos (R.-COD.).
11. [DLRLC] OGÎRJI, ogîrjesc, vb. IV. Refl. (Regional) A slăbi foarte tare, a ajunge numai piele și oase. Nu vezi cum m-am ogîrjit cu drumuile astea? STĂNOIU, C. I. 37.
12. [Scriban] ocîrjésc și (Mold.) ogîrjésc (mă) v. refl. (din ocîrcesc și zgîrcesc infl. și de cîrjă). Mă usuc, slăbesc, mă urîțesc: contele se ocîrjea maĭ mult, trăĭa departe de lucrurile acestea (Dragomir Valahul, roman de căp. Dessilă, Bucureștĭ, tip. Independența, an probabil 1927, p. 126), un cîne ogîrjit. – Și ogîrcesc (Mold.): un plod negricĭos și ogîrcit (Neam. Rom. Pop. 2, 234), odîrjesc (Rev. Idealistă, 1905, 2, 251, de doŭă orĭ) pogîrjesc (Șez. 5, 59), odîrlesc (R. S.) și ogîrsesc (Trans. Ban.). V. odîrnesc.
13. [Scriban] odîrjésc și odîrlésc, V. ocîrjesc.
14. [Scriban] ogîrjésc, V. ocîrjesc.
15. [DOOM 3] ogârji (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă ogârjesc, 3 sg. se ogârjește, imperf. 1 sg. mă ogârjeam; conj. prez. 1 sg. să mă ogârjesc, 3 să se ogârjească; imper. 2 sg. afirm. ogârjește-te; ger. ogârjindu-mă
16. [DOOM 2] !ogârji (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ogârjește, imperf. 3 sg. se ogârjea; conj. prez. 3 să se ogârjească
17. [DER] ogîrji (ogîrjesc, ogîrjit), vb. refl. – A slăbi, a se usca. – Var. ogîrci, ocîrci, ocîrji, odîrji, odîrli, odîrni, ogîrși. Creație expresivă, cf. cocîrja, sgîrci. La origine ar putea fi sl. kurčiti, f. cîrci și ocîrci, vb. (Banat, a suci, a schimba), cf. Scriban; dar tratamentul expresiv este evident.
18. [DAR] ocârji, ocârjesc, vb. IV refl. (pop.) a se usca, a slăbi, a se urâți.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL