1. [DEX '09] OGÂRJIT, -Ă, ogârjiți, -te, adj. (Reg.) Slab, pipernicit, sfrijit. – V. ogârji.
2. [MDA2] ogârjit, ~ă [At: KLEIN, D. 204 / V: (reg) ocârcit, ogăr~, ogărșit, ~rcit, ~rșit, ogrăisit, ogrijit, ogresit, ogrisit, po~ / Pl: ~iți, ~e / E: ogârji] (Reg) 1 a Pipernicit. 2-3 smf, a (Ban) (Om) schilod. 4-5 smf, a (Ban) (Om) bolnav. 6 a Obosit. 7 a Slăbit. 8 a Supărat. 9 a Netrebnic. 10 a Defăimat de toată lumea. 11 a Zgârcit.
3. [Șăineanu, ed. VI] ogârjit a. Mold. încovoiat de spinare, sfrijit: slabi și ogârjiți CR. [Cf. ogar: slab ca ogarul].
4. [DEX '09] OGÂRJI, ogârjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A slăbi foarte tare. – Cf. bg. grča.
5. [MDA2] ocârcit, ~ă a vz ogârjit
6. [MDA2] ocârji v vz ogârji
7. [MDA2] odârji v vz ogârji
8. [MDA2] ogărji v vz ogârji
9. [MDA2] ogărjit, ~ă a vz ogârjit
10. [MDA2] ogărșit, ~ă a vz ogârjit
11. [MDA2] ogârci v vz ogârji
12. [MDA2] ogârcit, ~ă a vz ogârjit
13. [MDA2] ogârji vr [At: STĂNOIU, C. I. 37 / V: (reg) ogăr~, ~rsi, ogrăisi, ocâ~, ~rci, odâ~, po~ / Pzi: ~jesc / E: ns cf bg гърча, гърчав] 1 (Reg) A slăbi foarte tare. 2 (Ban; îf ogârsi și ogrăisi) A face năzdrăvănii.
14. [MDA2] ogârsi v vz ogârji
15. [MDA2] ogârsit a vz ogârjit
16. [MDA2] ogrăisi v vz ogârji
17. [MDA2] ogrăisit, ~ă a vz ogârjit
18. [MDA2] ogresit, ~ă a vz ogârjit
19. [MDA2] ogrijit, ~ă a vz ogârjit
20. [MDA2] ogrisit, ~ă a vz ogârjit
21. [CADE] OGÎRJI (-jesc) vb. intr. Mold. Olten. A slăbi foarte mult, a se face numai piele și oase.
22. [CADE] OGÎRJIT adj. Mold. Olten. adj. 1 p. OGÎRJI ¶ 2 Foarte slab, pipernicit, chircit, jigărit: cai... slabi și ogîrjiți ca niște mîți de cei leșinați (CRG.); erau... ogîrjiți și slabi de le numărai coastele (FLOR.); scroafa... preface pe Făt-frumos într’un purceluș ~, răpciugos și răpănos (R.-COD.).
23. [DLRLC] OGÎRJI, ogîrjesc, vb. IV. Refl. (Regional) A slăbi foarte tare, a ajunge numai piele și oase. Nu vezi cum m-am ogîrjit cu drumuile astea? STĂNOIU, C. I. 37.
24. [DLRLC] OGÎRJIT, -Ă, ogirjiți, -te, adj. (Regional) Slab, pipernicit, sfrijit. Doamna ministru o predase unui octogenar ogirjit și friguros. C. PETRESCU, C. V. 190. [Purcelul] care era mai ogîrjit, mai răpănos și mai răpciugos, neputînd ieși din glod, rămase pe loc. CREANGĂ, P. 75.
25. [Scriban] ocîrjésc și (Mold.) ogîrjésc (mă) v. refl. (din ocîrcesc și zgîrcesc infl. și de cîrjă). Mă usuc, slăbesc, mă urîțesc: contele se ocîrjea maĭ mult, trăĭa departe de lucrurile acestea (Dragomir Valahul, roman de căp. Dessilă, Bucureștĭ, tip. Independența, an probabil 1927, p. 126), un cîne ogîrjit. – Și ogîrcesc (Mold.): un plod negricĭos și ogîrcit (Neam. Rom. Pop. 2, 234), odîrjesc (Rev. Idealistă, 1905, 2, 251, de doŭă orĭ) pogîrjesc (Șez. 5, 59), odîrlesc (R. S.) și ogîrsesc (Trans. Ban.). V. odîrnesc.
26. [Scriban] odîrjésc și odîrlésc, V. ocîrjesc.
27. [Scriban] ogîrjésc, V. ocîrjesc.
28. [DOOM 3] ogârji (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă ogârjesc, 3 sg. se ogârjește, imperf. 1 sg. mă ogârjeam; conj. prez. 1 sg. să mă ogârjesc, 3 să se ogârjească; imper. 2 sg. afirm. ogârjește-te; ger. ogârjindu-mă
29. [DOOM 2] !ogârji (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ogârjește, imperf. 3 sg. se ogârjea; conj. prez. 3 să se ogârjească
30. [DER] ogîrji (ogîrjesc, ogîrjit), vb. refl. – A slăbi, a se usca. – Var. ogîrci, ocîrci, ocîrji, odîrji, odîrli, odîrni, ogîrși. Creație expresivă, cf. cocîrja, sgîrci. La origine ar putea fi sl. kurčiti, f. cîrci și ocîrci, vb. (Banat, a suci, a schimba), cf. Scriban; dar tratamentul expresiv este evident.
31. [DAR] ocârji, ocârjesc, vb. IV refl. (pop.) a se usca, a slăbi, a se urâți.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL