1. [DEX '09] OFTICARE, ofticări, s. f. (Pop.) Faptul de a (se) oftica. – V. oftica.
2. [MDA2] ofticare sf [At: POLIZU / Pl: ~cări / E: oftica] 1 (Pop) Îmbolnăvire de tuberculoză pulmonară Si: ofticat1 (2). 2 (Pfm; fig) Necăjire. 3 (Iuz) Tânjire.
3. [DLRLC] OFTICARE s. f. Acțiunea de a (se) oftica.
4. [DEX '09] OFTICA, oftic, vb. I. 1. Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de tuberculoză pulmonară. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) chinui, a(-și) învenina viața, a (se) supăra, a (se) amărî tare. – Din oftică.
5. [MDA2] oftica [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv; cscj) ~ci, oftigi, ohtici, (Mol) osfica / Pzi: oftic și (reg) ~cez, ~chez / E: oftică] 1 (Pop) vr A se îmbolnăvi de tuberculoză pulmonară. 2-3 vtr (Pfm; fig) A(-și) învenina viața Si: a (se) necăji. 4 vi (Iuz) A tânji după ceva.
6. [MDA2] oftici v vz oftica
7. [MDA2] ohtici v vz oftica
8. [MDA2] osfica v vz oftica
9. [CADE] OFTICA (-icez), Mold. OFTIGI (-igesc) I. vb. tr. 1 A face ofticos ¶ 2 Ⓕ A amărî, a face zile fripte. II. vb. intr. 1 🩺 A deveni ofticos, a căpăta oftica ¶ 2 Ⓕ A se amărî: în zadar am ofticat cu vorba, ba încă am și scris-o în gazetă (ALECS.).
10. [CADE] OSFICA ( -ic) vb. intr. și refl. Olten. (CIAUȘ.) 🩺 A oftica, a deveni ofticos.
11. [DLRLC] OFTICA, oftic, vb. I. (Popular) 1. Refl. A se îmbolnăvi de tuberculoză. 2. Tranz. Fig. A învenina viața cuiva, a face cuiva zile amare. Amorul de la tine M-a ofticat, vai de mine. TEODORESCU, P. P. 303. Ochii tăi m-au înșelat... Buzele m-au ofticat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 252. – Prez. ind. și: (învechit) oftichez. – Variante: oftici (CARAGIALE, O. III 170), oftigi (HOGAȘ, M. N. 203, ȘEZ. I 89) vb. IV.
12. [DLRLC] OFTICI vb. IV v. oftica.
13. [DLRLC] OFTIGI vb. IV v. oftica.
14. [DLRM] OFTICA, oftic, vb. I. 1. Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de tuberculoză. 2. Tranz. Fig. A învenina viața cuiva, a face cuiva zile amare. [Prez. ind. și: (înv.) oftichez. – Var.: oftici, oftigi vb. IV] – Din oftică.
15. [DLRM] OFTICI vb. IV. v. oftica.
16. [DLRM] OFTIGI vb. IV. v. oftica.
17. [Șăineanu, ed. VI] ofticà v. 1. a face ofticos; 2. a căpăta oftica; 3. fig. a amărî foarte.
18. [Scriban] ofticéz, a -cá (vest) și oftigésc (est) v. tr. (d. oftică și oftigă). Fac oftigos. V. refl. Devin oftigos. V. intr. Am ofticat muncind! – În Olt. osfíc, a -á.
19. [DOOM 3] ofticare (fam.) s. f., g.-d. art. ofticării; pl. ofticări
20. [DOOM 2] ofticare (fam.) s. f., g.-d. art. ofticării; pl. ofticări
21. [DOOM 3] oftica (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. oftic, 2 sg. oftici, 3 oftică; conj. prez. 1 sg. să oftic, 3 să oftice
22. [DOOM 2] oftica (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 oftică
23. [IVO-III] oftic, -cat prt.
24. [DLR - tomul X] OFTICARE s. f. Acțiunea de a (se) oftica. cf. POLIZU, DL, dm. – pl.: ofticări. polizu. – v. oftica.
25. [DLR - tomul X] OFTICA vb. I. (Popular) 1. refl. A se îmbolnăvi de oftică, a se tuberculiza. cf. polizu, DDBF, ȘĂINEANU, BABCIANU, SCBIBAN, D., fd ii, 216, șez. vi, 43. ◊ tranz. fact. Cînd o să te văz și eu mai de modă, mai delicat, totdaună ca un urs sălbatec, mojicos, grosolan! Pentru Dumnezeu, oi să mă ofticezi. c. caraGIALI, în PR. DRAM. 209, cf. ȘĂINEANU, BArCIANU. Trăiesc rău de tot; a osficat-o, sărmana. boceanu, gl. (Glumeț) Măi flăcăi, ia căutați de mai răriți cel pas, că eu mersul vostru aveți să-mi oftigiți iapa pănă-n Tazlău. hogaș, m. n. 203. ◊ Intranz. Am ofticat muncind. scriban, d. 2. Tranz. Fig. A învenina viața cuiva, a face cuiva zile amare. cf. șăineanu. Bolnavă chiar n-o fi ea, dar a ofticat-o rău Răducanu ăsta al lui Mînjoc... că nu mai dă p-acasă cu săptămînile. camil petrescu, o. ii, 206, cf. teodorescu, p. p. 303. Ochii tăi m-au înșelat, Sprîncenele m-a-ndemnat, Buzele m-au ofticat. jarnîk-bIrseanu, d. 252. Fugi de-aici, ticălosule, că m-ai oftigit. șez. i, 89. Că gurița de la tine M-a ofticat, vai de mine! Mat. folk. i, 236, cf. ciaușanu, v. 185. Am un boțălnic de copil și m-a osficat cu nebuniile lui. arh. Olt. xxi, 271. ♦ Intranz. A tînji, a se amărî, a se necăji. Apoi iată orășanul Cum ofticează sirmanul! pann, p. v. ii, 1562/24. Astfel face gogomanul care nu admite vederile unui publicist sau invidiosul care ofticează de succesele omului cu un nume public, caragiale, o. iv, 65. – prez. ind.: oftic și (rar) ofticez, (regional) oftichez (bul. Fil. ii, 60). – Și: (învechit) oftici (alexi, w., prez. Ind. ofticesc), ohtici (r. golescu, c.), (Mold.) oftigi (prez. ind. oftigesc) vb. IV; (Olt.) osfica vb. I. – v. oftică.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL