1. [DEX '09] OFIȚERIME s. f. (Cu sens colectiv) Corpul ofițeresc; mulțime, număr mare de ofițeri (I 1); totalitatea ofițerilor. – Ofițer + suf. -ime.
2. [MDA2] ofițerime sf [At: CR (1829), 2952/3 / E: ofițer + -ime] (Csc) 1 Corp ofițeresc (11). 2 Număr mare de ofițeri (1). 3 Totalitate a ofițerilor (1).
3. [CADE] OFIȚERIME sf. 🎖️ col. OFIȚER.
4. [DLRLC] OFIȚERIME s. f. (Cu sens colectiv) Corpul ofițeresc; mulțime, număr mare de ofițeri; totalitatea ofițerilor. Îndrăznești să spui că ți-am cerut eu să fiu primit iară în cadrele ofițerimii? CAMIL PETRESCU, O. II 529.
5. [DOOM 3] ofițerime s. f., g.-d. art. ofițerimii
6. [DOOM 2] ofițerime s. f., g.-d. art. ofițerimii
7. [DLR - tomul X] OFIȚERIME s. f. (Cu sens colectiv) Corpul ofițeresc; mulțime, număr mare de ofițeri; totalitatea ofițerilor. Prezidentul a poftit toată gheneralimea, ofițerimea, consulaturile și pe cei politicești la cvartirul său. cr (1829), 2952/3. Ofițerimea cu ostașii oastei pămîntești. ar (1830), 3811/12. Ofițărimea va face un semicircul înaintea tronului (a. 1834). uricariul, viii, 192, cf. ddrf. Îndrăznești să spui că ți-am cerut eu să fiu primit iară în cadrele ofițerimii? camil petrescu, o. ii, 529. – Ofițer + suf. -ime.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL