[DTM] offertorium (cuv. lat.; fr. offertoire), cânt religios cu care debutează cea de a doua parte a misei (1). La început era o cântare psalmodică* antifonală* (sec. 4). Spre sec. 8, acest cânt devine un răspuns liber foarte ornat, numit antiphona ad offerendum, a cărui execuție putea fi încredințată doar unui cor foarte experimentat. O dată cu scurtarea ceremoniei religioase (sec. 9-10), dimensiunile sale se reduc substanțial. În sec. 16, compozițiile pe cantus planus* sunt înlocuite printr-un motet* sau o piesă de orgă*. G.P. da Palestrina publică o culegere de offertoria totius anni (1593). Au mai compus o. J.F. Couperin, W.A. Mozart, C. Franck – compoziții libere, cu caracter în general concertant.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL