1. [MDA2] enoterapie sf [At: DN3 / V: oin~ /S și: oenoterapie / E: it enoterapia] Tratament cu vin.
2. [DN] ENOTERAPIE s.f. Tratament prin vin. [Gen. -iei, scris și oenoterapie, var. oinoterapie s.f. / cf. it. enoterapia < gr. oinos – vin, therapeia – tratament].
3. [MDN '00] ENOTERAPIE s. f. utilizarea vinului în scop terapeutic. (< it. enoterapia)
4. [MDA2] oenoterapie[1] sf vz enoterapie
5. [DN] OENOTERAPIE s.f. v. enoterapie.
6. [DN] OINOTERAPIE s.f. v. enoterapie.
7. [DETS] ENO- (OENO-, OINO-) „vin, vinicol”. ◊ gr. oinos „vin” > fr. oeno- și oino-, germ. ono-, it. eno-, engl. oeno- și eno- > rom. eno, oeno și oino-. □ ~fil (v. -fil1), adj., s. m., (persoană) interesată în producerea și ameliorarea vinurilor; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în enologie; ~logie (oenologie) (v. -logie1), s. f., știință care se ocupă cu tehnologia producerii și conservării vinurilor; ~manie (oenomanie) (v. -manie), s. f., impuls patologic de a bea vin; ~metrie (v. -metrie1), s. f., determinare a cantității de alcool din vinuri; ~tehnie (v. -tehnie), s. f., disciplină care studiază metodele de preparare și de conservare a vinurilor; sin. enotehnică; ~terapie (v. terapie), s. f., utilizare a vinului în scop terapeutic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL