1. [DEX '09] OENOLOGIE s. f. v. enologie.
2. [MDA2] oenologie sf vz enologie
3. [DLRLC] OENOLOGIE s. f. Enologie.
4. [DN] OENOLOGIE s.f. v. enologie.
5. [DEX '09] ENOLOGIE s. f. Știință care se ocupă cu vinificația și cu studiul produselor derivate ale viei și ale vinului. [Var.: oenologie s. f.] – Din fr. oenologie.
6. [MDA2] enologie sf [At: LM / V: oen~, oin~ / E: fr oenologie] Știință care se ocupă cu vinificația și cu studiul produselor derivate ale viei și ale vinului.
7. [DLRLC] ENOLOGIE s. f. Știință aplicată care se ocupă cu vinificația și cu studiul produselor derivate ale viei și ale vinului.
8. [DLRM] ENOLOGIE s. f. Știință care se ocupă cu vinificația și cu studiul produselor derivate ale viei și ale vinului. [Var.: oenologie s. f.] – Fr. oenologie (< gr.).
9. [DN] ENOLOGIE s.f. Știință care se ocupă cu studiul vinurilor și al produselor derivate din vin. [Gen. -iei, scris și oenologie, var. oinologie s.f. / < fr. oenologie, cf. gr. oinos – vin, logos – studiu].
10. [DN] OINOLOGIE s.f. v. enologie.
11. [MDN '00] ENOLOGIE s. f. știința care studiază tehnologia producerii și conservării vinurilor. (< fr. oenologie)
12. [DOOM 3] oenologie v. enologie
13. [DOOM 3] enologie/oenologie [oe pron. e] (desp. oe-) s. f., art. enologia/oenologia, g.-d. enologii/oenologii, art. enologiei/oenologiei
14. [DOOM 2] !enologie/oenologie [oe pron. e] (oe-) s. f., art. enologia/ oenologia, g.-d. enologii/oenologii, art. enologiei/oenologiei
15. [DETS] ENO- (OENO-, OINO-) „vin, vinicol”. ◊ gr. oinos „vin” > fr. oeno- și oino-, germ. ono-, it. eno-, engl. oeno- și eno- > rom. eno, oeno și oino-. □ ~fil (v. -fil1), adj., s. m., (persoană) interesată în producerea și ameliorarea vinurilor; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în enologie; ~logie (oenologie) (v. -logie1), s. f., știință care se ocupă cu tehnologia producerii și conservării vinurilor; ~manie (oenomanie) (v. -manie), s. f., impuls patologic de a bea vin; ~metrie (v. -metrie1), s. f., determinare a cantității de alcool din vinuri; ~tehnie (v. -tehnie), s. f., disciplină care studiază metodele de preparare și de conservare a vinurilor; sin. enotehnică; ~terapie (v. terapie), s. f., utilizare a vinului în scop terapeutic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL