1. [MDA2] odârjă sf vz dârjală
2. [MDA2] dârjală sf [At: ALEXI, W. / V: dârjă, ~jea, odârjă, odârjea, odârjie, tâ~ / Pl: ~le și ~jeli / E: bg държала, srb držalo] (Pop) 1 Prăjină lungă, de lemn necioplit. 2 Nuia subțire și flexibilă. 3 Bâtă groasă. 4 (Fig) Epitet dat unui om înalt și deșirat. 5 Coadă a unor unelte. 6 Parte mai lungă a îmblăciului. 7 Femeie rea, încăpățânată. 8 Femeie de nimic.
3. [MDA2] dârjă sf vz dârjală
4. [MDA2] dârjea sf vz dârjală
5. [MDA2] odârjea sf vz dârjală
6. [MDA2] odârjeană[1] sf vz dârjală
7. [MDA2] odârjie sf vz dârjală
8. [MDA2] odrânjană[1] sf vz dârjală
9. [MDA2] odrigea[1] sf vz dârjală
10. [MDA2] odrijană[1] sf vz dârjală
11. [MDA2] târjală sf vz dârjală
12. [CADE] DÎRJALĂ (pl. -jeli) sf. 1 Olten. Nuia lungă, prăjină, par: în pădure se ducea, D’o ~ că lua, D’o ~ mare, Sta să-l croească ’n spinare (TOC.) ¶ 2 Trans. Coadă (de sapă, de lopată, de coasă, de topor) ¶ 3 Trans. (VIC.) 🚜 Coadă cea lungă a îmblăciilor, ce se ține în mînă [bg. dărzalo].
13. [CADE] ❍ DÎRJEA (pl. -jele) sf. Trans. (PȘC.) 🚜 = DÎRJALĂ 3.
14. [CADE] ❍ODÎRJĂ (pl. -je) sf. Trans. (FR.-CDR.) 🚜 Coada îmblăciului [srb. održa].
15. [DLRLC] DÎRJALĂ, dîrjale, s. f. (Regional) 1. Băț (lung și gros), bîtă, ciomag, măciucă; p. ext. coadă, mîner al unei unelte (topor, coasă etc.). Se uitau la mine și parcă mă loveau cu beldia, cu dîrjala, așa mă priveau. STANCU, D. 396. 2. Prăjina lungă a îmblăciului, de capătul căreia este legat hădăragul. -Pl. și: dîrjele (ȘEZ. VII 122).
16. [DLRM] DÎRJALĂ, dîrjale, s. f. (Reg.) 1. Băț lung și gros; bîtă, ciomag, măciucă; p. ext. mîner al unei unelte; coadă. 2. Prăjina lungă a îmblăciului, de capătul căreia este legat hădăragul. [Pl. și: dîrjele] – Bg. dăržalo.
17. [Scriban] dîrjálă f., pl. e (bg. dŭržalo, mîner, coadă de topor, rus. deržálka, mîner. V. dîrjă, samo-derjeț). Vest. Jerdie, prăjină. Coadă de topor, de sapă ș.a. Est. Fig. Persoană prea înaltă și slabă (în Trans. toroapă). V. pătăchie, premeteală, ștremeleag, toropală.
18. [Scriban] odîrjă f., pl. ĭ (d. vsl. o-drŭžati, a cuprinde. V. dîrjă). Coada care, împreună cu hadaragu, formează îmblăciu. V. oglavă.
19. [DOOM 3] dârjală (pop.) s. f., g.-d. art. dârjalei; pl. dârjale
20. [DOOM 2] dârjală (rar) s. f., g.-d. art. dârjalei; pl. dârjale
21. [DER] dîrjală (-jeli), s. f. – 1. Mîner, toartă. – 2. Manivelă. – 3. Nuia, băț. – Var. dîrja, dîrje, odîrje. Sl. družalo „manivelă”, cf. bg. dărzalo (Candrea, Scriban), și, pentru ultima var., sb. održa.
22. [DAR] odârjă, odârji, s.f. (pop.) coadă la îmblăciu.
23. [DLR - tomul X] ODÎRJĂ s. f. v. dîrjală.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL