1. [DEX '09] OCURGE, pers. 3 ocurge, vb. III. Intranz. (Înv.) A se întâmpla, a surveni. – Din lat. occurrere (după curge).
2. [MDA2] ocure v vz ocurge
3. [MDA2] ocurge vi [At: HASDEU, I. C. I, 50 / V: (îrg) ~re / S și: occu~ / Pzi: 3: ocurge / E: lat occurrere] (Ltî) A se întâmpla.
4. [DOOM 3] ocurge (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 sg. ocurge, 3 pl. ocurg, perf. s. 3 sg. ocurse, m.m.c.p. 3 pl. ocurseseră; conj. prez. 3 să ocurgă; ger. ocurgând; part. ocurs
5. [DOOM 2] ocurge (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 sg. ocurge; part. ocurs
6. [DLR - tomul X] OCURGE vb. III. Intranz. (Latinism învechit) A se întîmpla, a surveni. În... amîndouă [textele]... occurge numele Vlachia. HASDEU, I. C. I, 50, cf. 111. Turcii ascundeau oribila pieire a lui Ion Vodă, occursă contra cuprinsului... Capitulațiunii. id. I. V. 258. Mai multe ne ocurg de observat la pronume. F (1882), 92. Tuberculoza ocure în dimensiuni mari la orașe și se crede că laptele de vaci tuberculotice ar fi una din cauze. id. (1884), 117, Cf. ȘĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W. – Scris și: (după lat.) occurge. – prez. ind. pers. 3: ocurge. – Și: ocure vb. III. – Din lat. occurrere (influențat de curge).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL