1. [DN] OCULTISTICĂ s.f. Ocultism. [Cf. it. occultistica].
2. [DEX '09] OCULTISTIC, -Ă, ocultistici, -ce, adj., s. f. (Rar) 1. Adj. Ocult (1). 2. S. f. Ocultism. – Ocult + suf. -istic.
3. [MDA2] ocultistic, ~ă [At: CĂLINESCU, S. 232 / Pl: ~ici, ~ice / E: ocult + -istic] (Crp). 1-3 a Ocult (1-3). 5-6[1] sf Ocultism (1-2).
4. [DN] OCULTISTIC, -Ă adj. Referitor la ocultism. [< it. occultistico].
5. [DOOM 3] ocultistică s. f., g.-d. art. ocultisticii
6. [DOOM 2] ocultistică s. f., g.-d. art. ocultisticii
7. [DOOM 3] ocultistic (rar) adj. m., pl. ocultistici; f. ocultistică, pl. ocultistice
8. [DOOM 2] ocultistic (rar) adj. m., pl. ocultistici; f. ocultistică, pl. ocultistice
9. [DLR - tomul X] OCULTÍSTIC, -Ă adj., s. f. (Creație personală) 1. adj. Ocult (1). Își vînduse cea mai mare parte din piesele arheologice și chiar cărțile mai puțin importante, păstrînd însă anumite opere și ediții rare, la care ținea, printre care operele ocultistice dominau. CĂLINESCU, S. 232. 2. s. f. Ocultism. Nu credea în ocultistică, dar nu credea totdeodată nici în raționamentele asupra evenimentelor cîtă vreme nu se confirmau. id. ib. 399. – PI.: (adj.) ocultistici, -e. – Ocult + suf. -istic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL