1. [MDA2] ocoșag sn [At: KLEIN, D. 147 / V: (reg) ocș~, ocâș~ / Pl: ~uri / E: mg okosság] (Trs; și irn) 1 Cumințenie. 2 Inteligență. 3 Sfătoșenie.
2. [MDA2] ocâșag sn vz ocoșag
3. [MDA2] ocșag sn vz ocoșag
4. [DLR - tomul X] OCOȘAG s. n. (Transilv., adesea ironic) 1. Cumințenie, deșteptăciune, inteligență. Cf. klein, d. 147, LEXIC REG. 93. 2. Sfătoșenie. Nu se știe ziua cînd îl scarmănă domnul șef și-i taie pofta de ocoșaguri. vornic, o. 265. – PI.: ocoșaguri. – Și: ocșag (klein, d. 147, lb), ocîșag (lexic reg. 23) s. n. – Din magh. okossag.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL