1. [MDA2] ocolitură sf [At: CONV. LIT. II, 344 / Pl: ~ri / E: ocoli + ~(i)tură] (Rar) 1 (Îvp) Împrejmuire. 2 Ocolire (3).
2. [Scriban] ocolitúră f., pl. ĭ. Merg în ocol: a ajuns după multe ocoliturĭ.
3. [DLR - tomul X] OCOLITURĂ s. f. (Rar) Ocolire (2). Cf. anon. car. După cîteva ocolituri prin cameră, amicul nostru se puse dinaintea biuroului său. CONV. LIT. ii, 344. – PI.: ocolituri. – Ocoli + suf. -(i)tură.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL