1. [DEX '09] OCOLITOR, -OARE, ocolitori, -oare, adj. Care ocolește. – Ocoli + suf. -tor.
2. [MDA2] ocolitor, ~oare [At: ȘEZ IV, 153 / Pl: ~ri, ~oare / E: ocoli + -tor] 1 a Care ocolește (8-9). 2 sf (Reg) Tip de țesătură nedefinit mai îndeaproape. 3 sf (Reg) Haină țărănească pentru femei.
3. [DOOM 3] ocolitor adj. m., pl. ocolitori; f. sg. și pl. ocolitoare
4. [DOOM 2] *ocolitor adj. m., pl. ocolitori; f. sg. și pl. ocolitoare
5. [DLR - tomul X] OCOLITOR, -OARE adj., s. f. 1. adj. Care ocolește (II I), care înconjură. (Substantivat) Trimete un băiat... de ocolește casa pănă de trei ori... vine din nou ocolitoru și întreabă. șez. iv, 153. 2. s. f. (Regional) Numele unei țesături (h v 17), al unei haine țărănești pentru femei (ib. 112). Șorț, pestelcă... ocolitoare. ib. 17. – PI.: ocolitori, -oare. – Ocoli + suf. -tor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL