1. [DEX '09] OCOLEALĂ, ocoleli, s. f. Ocol, ocolire. – Ocoli + suf. -eală.
2. [MDA2] ocoleală sf [At: JIPESCU, ap. TDRG / Pl: ~eli / E: ocoli + -eală] (Pop; îlav) Fără ~ (sau ~eli) Direct.
3. [DEX '98] OCOLEALĂ, ocoleli, s. f. (Rar) Ocol, ocolire. – Ocoli + suf. -eală.
4. [DLRLC] OCOLEALĂ, ocoleli, s. f. (Rar) Ocol, ocolire. ◊ Loc. adj. și adv. Cu ocoleală = pe departe, indirect, cu ocoluri. Fără ocoleală = fără ocol, direct. Pre limba noastră cea fără ocoleli... le zicem pe șleau. ISPIRESCU, U. 114.
5. [DOOM 3] ocoleală (pop.) s. f., g.-d. art. ocolelii; pl. ocoleli (în: cu/fără ~)
6. [DOOM 2] ocoleală s. f., g.-d. art. ocolelii; pl. ocoleli
7. [DLR - tomul X] OCOLEALĂ s. f. (Popular, în loc. adj. și adv.) Fără ocoleală (sau ocoleli) = fără ocol, direct. Să mă-ngăduie a-i spune verde-rumânește relele ei... fără ocoleală. jipescu, ap. tdrg. Pre limba noastră cea fără ocoleli, le zicem pe șleau: bobleți, șireți, proști. ispirescu, u. 114. – PI.: ocoleli. – Ocoli + suf. -eală.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL