1. [DEX '09] OCLUZIV, -Ă, ocluzivi, -e, adj. (În sintagma) Consoană ocluzivă (și substantivat, f.) = consoană care se articulează printr-o ocluziune a canalului fonator, urmată de o explozie; consoană explozivă. [Scris și: oclusiv] – Din fr. occlusive.
2. [CADE] *OCLUZIV l. adj. 1 🩺 Care produce o ocluziune ¶ 2 📖 Produs prin ocluziunea canalului bucal: consonantă ~. II. OCLUZIVĂ (pl. -ve) sf. 📖 Consonantă ocluzivă [fr.].
3. [DN] OCLUZIV, -Ă adj. v. oclusiv.
4. [MDA2] oclusivă sf, a [At: PUȘCARIU, L. R. 63 / V: ~uzivă / Pl: ~ve / E: fr occlusive] 1-2 (Fam; șîs consoană ~) (Consoană) a cărei articulare comportă ocluziunea canalului vocal, urmată de deschiderea lui Si: explozivă.
5. [MDA2] ocluzivă a vz oclusivă
6. [DEX '96] OCLUSIVĂ, oclusive, adj. f. (În sintagma) Consoană oclusivă (și substantivat, f.) = consoană care se articulează printr-o ocluziune a canalului fonator, urmată de o explozie; consoană explozivă. [Var.: ocluzivă adj. f.] – Din fr. occlusive.
7. [DEX '96] OCLUZIVĂ adj. V. oclusivă.
8. [DLRLC] OCLUZIVĂ, ocluzive, adj. f. (Numai în expr.) Consoană ocluzivă (și substantivat) = consoană a cărei articulare comportă ocluziunea canalului vocal, urmată de deschiderea lui; consoană explozivă. Consoanele p, b, t, d, k, g sînt consoane ocluzive.
9. [DN] OCLUSIV, -Ă adj. Care închide. ◊ Consoană oclusivă (și s.f.) = consoană care se pronunță prin ocluzia canalului bucal; explozivă. [Var. ocluziv, -ă adj. [< fr. occlusif].
10. [MDN '00] OCLUSIV, -Ă adj., s. f. (consoană) care se articulează prin ocluziunea canalului fonator, urmată de o explozie (4); (consoană) explozivă. (< fr. occlusif)
11. [DOOM 3] ocluziv (desp. o-clu-) adj. m., pl. ocluzivi; f. ocluzivă, pl. ocluzive
12. [DOOM 2] !ocluziv (o-clu-) adj. m., pl. ocluzivi; adj. f., s. f. ocluzivă, pl. ocluzive
13. [IVO-III] ocluziv.
14. [DOOM 3] ocluzivă (desp. o-clu-) s. f., g.-d. art. ocluzivei; pl. ocluzive
15. [DTL] OCLUSIV, -Ă adj. (< fr. occlusif): în sintagma consoană oclusivă (v.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL