1. [DEX '09] OCHELARI s. m. pl. Dispozitiv optic medical sau de protecție format din două lentile (fixate într-o ramă), care se pune la ochi (sprijinit pe rădăcina nasului) cu scopul de a corecta un defect de vedere, de a apăra ochii de praf, de o lumină prea puternică etc. ♦ P. ext. Dispozitiv format din două bucăți de piele prinse de curelele laterale ale căpețelei și așezate în dreptul ochilor cailor pentru a-i împiedica să vadă lateral. ◊ Expr. A avea ochelari de cal, se spune despre persoane mărginite, care văd lucrurile printr-o prismă prea îngustă. – Din ochi1 (după lat. ocularis).
2. [MDA2] ochelari smp [At: (a 1754) IORGA, S. D. XII, 68 / V: (îvp) ochil~, (înv) ocăl~, (reg) ochiol~, ocol~, ochelar[1] sm, (înv) ~iu sm / E: cf lat ocularis] 1 Dispozitiv optic format din două lentile fixate într-o ramă care se pune la ochi cu scopul de a corecta un defect de vedere, de a apăra ochii de praf, de o lumină prea puternică etc. Si: (reg) ocheri, ocheți, ochelarăși, oglinde, ochi de glajă. 2 (Rar; îe) A mânca ca grecul, cu ~ Se zice despre cineva foarte zgârcit la mâncare. 3 (Arg) Ochi. 4 (Pex) Dispozitiv format din două bucăți de piele, fixate lateral în dreptul ochilor cailor pentru a-i împiedica să privească lateral. 5 (Pfm; d. oameni; îe) A avea ~ de cai A nu avea o perspectivă largă asupra lucrurilor. 6 (Reg; pan) Dispozitiv metalic cu două verigi laterale, înfipt în capătul oiștei la căruță sau la trăsură, de care se leagă opritoarele. 7 (Bot) Ochelariță (Biscutella laevigata).
3. [CADE] OCHELARI sm. pl. 1 Sticle ce se pun la ochi spre a îndrepta defectele vederii (🖼 3391): din cînd în cînd își ridică fața și cată la mine pe sub ~ (VLAH.) ¶ 2 Două bucăți de piele prinse de căpețală ce apără ochii calului și-l împiedecă de a vedea în lături și în urma lui (🖼 3392) [comp. pol. okulary < lat. ocularius, refăcut după ochiu].
4. [DLRLC] OCHELARI s. m. pl. Dispozitiv optic format din două lentile (fixate într-o ramă) care se sprijină pe rădăcina nasului în fața ochilor, cu scopul de a corecta un defect de vedere. Își potrivi pe nas ochelarii de aur, semn de mare emoție la el. REBREANU, R. I 256. Își luă ochelarii și, scoțîndu-și batista, îi aburi, îi șterse, și-i puse. VLAHUȚĂ, O. AL. II 10. Mi-am uitat ochelarii și nu văd bine. ALECSANDRI, T. I 376. ♦ Dispozitiv asemănător cu cel descris mai sus, cu lentilele colorate, avînd drept scop să protejeze ochii împotriva prafului, a luminii prea puternice, a radiațiilor dăunătoare ochilor etc. Ochelari de soare. ♦ Ochelari de cai = dispozitiv format din două bucăți de piele, prinse de curelele laterale ale căpețelei și așezate în dreptul ochilor cailor, pentru a-i împiedica să privească lateral. ◊ Expr. (Despre persoane) A avea ochelari de cai, se zice despre cei care n-au perspectivă asupra problemelor, văd lucrurile printr-o prismă prea îngustă, sînt lipsiți de orizont. – Variantă: ochilari (CARAGIALE, O. I 75, NEGRUZZI, S. I 68) s. m. pl.
5. [Șăineanu, ed. VI] ochelari m. pl. 1. partea hamurilor ce acopere ochii cailor; 2. pl. sticle de ochi. [Lat. OCULARIS, printr’un intermediar rusesc sau polon OKULARY)].
6. [Scriban] ochelárĭ m. pl. (pol. okulary, din lat. ocularius, ocular; bg. očilá, ochelarĭ). Aparat de văzut maĭ bine orĭ de apărat ochiĭ compus din doŭă ochĭurĭ de sticlă fixate la ochĭ. Obraze, bucățĭ de pele care se pun la ochiĭ caluluĭ înhămat (la Arabĭ și la cel de călărie) ca să nu vadă în lăturĭ și să se sperie de ceva. – Inventatoru lor a fost, probabil, eruditu Roger Bacon (1214-1294), fost călugăr franciscan, care a trăit la Oxford (Anglia). Uniĭ cred că ĭ-a inventat Alexandru de Spino, călugăr din Florența, trăitor pe la 1285, ĭar alțiĭ îĭ atribue luĭ Salvino degli Armati († 1317 la Florența), care pare să fi fost un fabricant care perfecționă și răspîndi această unealtă. Ochelariĭ p. mĭopĭ apărură pe la’nceputu secululuĭ 16. Și Chinejiĭ știaŭ de ochelarĭ, dar numaĭ ca să se apere de lumină orĭ de vînt. V. ochean 1.
7. [MDA2] ocălari smp vz ochelari
8. [MDA2] ochelar sm vz ochelari
9. [MDA2] ochelariu sm vz ochelari
10. [MDA2] ochilari smp vz ochelari
11. [MDA2] ochiolari smp vz ochelari
12. [MDA2] ocolari smp vz ochelari
13. [DLRLC] OCHILARI s. m. pl. v. ochelari.
14. [DOOM 3] ochelari s. m. pl., art. ochelarii
15. [DOOM 2] ochelari s. m. pl.
16. [IVO-III] ochelari pl.
17. [DER] ochelari, s. m. pl. – Dispozitiv optic pentru corectarea vederii. Origine îndoielnică. Probabil din it. occhiali, cu suf. de agent -ar. Der. din lat. ocularius (Koerting 6662) sau din pol. okulary încrucișat cu ochi (Densusianu, Rom., XXXIII, 282; Tiktin), nu pare sigură. Săs. okelîr, indicat ca etimon al rom. (Drăganu, Dacor., VI, 299), provine mai curînd din acesta din urmă. După Capidan, apud REW 6038 N, din sb. okelar. – Der. ochelarist, s. m. (persoană care poartă ochelari); ochelariță (var. chelărea), s. f. (plantă, Biscutella laevigata), numită așa datorită formei samarei sale.
18. [Argou] OCHELARI biciclete, înaintaș, ocheți, parbriz.
19. [Argou] a avea ochelari de cal expr. a refuza perceperea realității în întreaga ei complexitate: a fi retrograd.
20. [Argou] ochelar, ochelari s. m. vânătaie apărută în jurul ochilor în urma primirii unei lovituri puternice.
21. [DLR - tomul X] OCHELARI s. m. pl. I. 1. Dispozitiv optic format din două lentile (fixate într-o ramă) care se pune la ochi cu scopul de a corecta un defect de vedere, de a apăra ochii de praf, de o lumină prea puternică etc.; (regional) ocheri, ocheți, ochelarăși, oglinde, ochi de glajă. 1 păr(eche) de ocălar(i) (a. 1754). iorga, s. d. xii, 68. Din lacrămile ceale multe ce curgea din ochii lui... seamne să făcuse pre lingă ochelarii carii apururea îi purta în nas (a. 1823). bv iii, 421, cf. lb. Pare că privesc încă acei ochilari țuguieți pe nasul lui uriaș. negruzzi, s. i, 8. Mi-am uitat ochelarii și nu văd bine. alecsandri, t. i, 376. Colbul ridicat din carte-ți l-o sufla din ochelari, eminescu, o. i, 134. L-am văzut din uliță pe fereastră aici în casă..., cu ochelarii pe nas, cu giubenu-n cap. caragiale, o. vi, 42. Își luă ochelarii și, scoțîndu-și batista, îi aburi, îi șterse, și-i puse. vlahuță, o. a. iii, 10. Și, prin ochelari de aur, bucherind un paragraf, După placul stăpînirii, schimbă legile în jaf. beldiceanu, p. 118, cf. barcianu, alexi, w. Și-a curmat povestea moșul Și-i tăcere mută-n casă, Osteniți dorm ochelarii Pe ceaslovul de pe masă. goga, p. 88, cf. bianu, d. s. Cu pleoapele lăsate subt ochelarii măritori... potrivnicul îl privea pe dedesubtul foii mari deschise, anghel, pr. 44. Avea o pereche de ochelari foarte mari și grei, cari mereu îi alunecau de pe nas. agîrbiceanu, a. 123. Își atîrnă după urechi niște ochelari pe care nu-i întrebuința decît în momentele cele mai solemne. rebreanu, i. 113. Un pensionar cu ochelarii strîmbi, pe vîrful nasului, nu aprobă acest act. bacovia, o. 234. Gesticulă perorînd... cu ochelarii de automobil pe frunte, c. petrescu, r. dr. 87. Unul dintre noi, profesorul, își puse ochelarii și-și aplecă nasul. sadoveanu, o. vii, 347. Ești bun dumneata să-mi spui ce este un ochelar cu arc? arghezi, c. j. 179. Venea grăbit, sub căldura amiezii, cu ochelarii prăfuiți. demetrius, a. 163. Capu mic și ochii mari, Parcă-s niște ochilari. mIndrescu, l. p. 136. Sînt o șea pe care nu călărește nimeni (Ochelarii). șez. iii, 27. ◊ Expr. (Rar) A mînca, ca grecul, cu ochelari, se zice despre cineva foarte zgîrcit la mîncare. cf. zanne, p. vi, 134. ♦ (Argotic) Ochi (A I 1). IORDAN, L. r. a. 496. 2. p. ext. Dispozitiv format din două bucăți de piele, prinse de curelele laterale ale căpețelei și așezate în dreptul ochilor cailor pentru a-i împiedica să privească lateral; (regional) obrăzar. cf. polizu, ddrf, șăineanu, dame, t. 50, barcianu, scriban, d., a ii 12. ◊ Expr. A avea ochelari de cai, se spune despre cei care nu au perspectivă asupra problemelor, care văd lucrurile printr-o prismă prea îngustă. dl, dm. 3. p. anal. (Regional) Dispozitiv metalic cu două verigi laterale, înfipt în capătul oiștei (la căruță sau la trăsură), de care se leagă opritorile. Caii... se prind la piept de ham și de ochelari, cu curele, pribeagul, p. r. 86. 4. (Glumeț) Cele două găuri rotunde care se fac, în urma uzării, în fundul pantalonilor. cf. pamfile, j. II, 157. Trăsese pe la spate colțul de cămașe ce ieșea prin ochelarii pantalonilor. BRĂESCU, a. 127. II. (Bot.) Ochelariță (Biscutella laevigata). cf. BRAND ZA, FL. 140, PASCU, S. 146. – Și : (învechit și popular) ochilari, (învechit) ocălari, (regional) ochiolari (alrm i/i h 23), ocolari (ib.) s. m. pl.; ochelar, (învechit) ochelariu (budai-deleanu, lex.) s. m. – De la ochi1, după lat. ocularis.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL