1. [DEX '09] OCEANIDĂ, oceanide, s. f. Nimfă a mării, în mitologia greacă. – Din fr. océanide.
2. [MDA2] oceanidă sf [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~de / E: fr océanide] (Mit; grc) Nimfă a mării.
3. [DN] OCEANIDĂ s.f. (Mit.) Nimfă a mării, la greci. [Pron. -cea-. / < fr. oceanide].
4. [MDN '00] OCEANIDĂ s. f. (mit.) nimfă a mării. (< fr. océanide)
5. [Scriban] *oceanídă f., pl. e (lat. océanis, oceánidis, vgr. okeanis, -ídos). Ninfă marină: oceanidele eraŭ fiĭcele luĭ Ocean și ale Tetidiĭ.
6. [DOOM 3] oceanidă (nimfă marină) (desp. -cea-) s. f., g.-d. art. oceanidei; pl. oceanide
7. [DOOM 2] oceanidă (-cea-) s. f., g.-d. art. oceanidei; pl. oceanide
8. [D.Religios] oceanidă, oceanide s. f. Nimfă a mării în mitologia greacă. Oceanidele erau fiicele lui Okeanos și Tetis și vegheau pământul și apele mărilor. – Din fr. océanide.
9. [DE] OCEANÍDE (< fr.) s. f. pl. (În mitologia greacă; și ca nume proprii) Nimfe ale apelor. fiicele lui Ocean și ale zeiței Thetis. Cele mai cunoscute dintre ele: Doris, mama nereidelor; Climene, mama lui Prometeu; Philiria, mama centaurului Chiron.
10. [DLR - tomul X] OCEANIDĂ s. f. (În mitologia greacă) Nimfă a mării. cf. scriban, d., der. – pl.: oceanide. – Din fr. océanide.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL