1. [DEX '09] OCĂRÂTOR, -OARE, ocărători, -oare, adj. Care jignește, insultă, ofensează. – Ocărî + suf. -tor.
2. [MDA2] ocărâtor, ~oare a [At: (cca 1550-1580) CUV. D. BĂTR. II, 332/9 / V: (înv) ~iu, ~rit~ / Pl: ~i, ~oare / E: ocărî + -tor] 1 (Îvp) Care jignește Si: jignitor, rușinos. 2 (Înv) Clevetitor.
3. [DEX '98] OCĂRÂTOR, -OARE, ocărâtori, -oare, adj. (Înv.) Care jignește, insultă, ofensează. – Ocărî + suf. -tor.
4. [MDA2] ocărâtoriu, ~oare a vz ocărâtor
5. [CADE] OCĂRÎTOR adj. verb. OCĂRÎ. Care ocărăște; de ocară: în zadar Sinan mustra pe ostașii ce fugeau acum, cu cuvinte ocărîtoare (BĂLC.).
6. [DLRLC] OCĂRÎTOR, -OARE, ocărîtori, -oare, adj. (Învechit) Care jignește, insultă, ofensează; rușinos. Și-și făgăduiau... a se mîntui de o robire ocărîtoare. BĂLCESCU, O. II 254.
7. [Șăineanu, ed. VI] ocărîtor a. care ocărăște.
8. [DOOM 3] ocărâtor adj. m., pl. ocărâtori; f. sg. și pl. ocărâtoare
9. [DOOM 2] ocărâtor adj. m., pl. ocărâtori; f. sg. și pl. ocărâtoare
10. [IVO-III] ocărăsc, -răști 2, -răște 3, -rască 3 conj., -rît prt., -rîtor adj. v.
11. [DLR - tomul X] OCĂRÎTOR, -OARE adj. 1. (Invechit și popular) Care jignește, care insultă; jignitor; rușinos. Că deacă ai fi cutezat a te bate Și tu stînd stăpînului de ajutori, N-aș pătimi acest chip ocâritori. budai-deleanu, t. v. 149. Ii va zice cuvinte, ocărîtoare. pravila (1814), 16/14. Și își făgăduiau... a se mîntui de o robire ocărîtoare. bălcescu, m. v. 385, cf. 122, polizu, lm, șăineanu, barcianu. Ne-arunci acu și vorbe ocărîtoare? gorun, f. 99. 2. (Învechit) Clevetitor, defăimător. Cînd să va întîmpla muiarea ce va lua să fie rea, ocăritoare și bețivă (a. 1691). gcr i, 291/7. ◊ (Substantivat) Acește sintu ocărîtorii și blăstemătorii și clevetnicii (cca 1550-1580). cuv. d. bătr. ii, 332/9, cf. 342/13. Peri rău ocărîtoriul și clevetnicul acela. dosoftei, v. s. octombrie 93v/22. Acest fealiu de scrisori, care cuprind apărări împotriva ocăritorilor sau a greșealelor care ți le impută, să chemă cu nume grecesc apologhie. micu, l. 199/15, cf. lm. – PI.: ocărîtori, -oare. – Și: (învechit) ocărîtoriu, -oare, ocăritor, -oare (ddrf, alexi, w.) adj. – Ocărî + suf. -tor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL