1. [MDA2] obstinațiune sf vz obstinație
2. [CADE] *OBSTINAȚIUNE sf. Încăpățînare [fr.].
3. [DN] OBSTINAȚIUNE s.f. v. obstinație.
4. [Scriban] *obstinațiúne f. (lat. obstinátio, -ónis). Îndărătnicie, încăpățînare. – Și -áție.
5. [DEX '09] OBSTINAȚIE, obstinații, s. f. Încăpățânare, îndărătnicie. – Din lat. obstinatio, fr. obstination.
6. [MDA2] obstenație sf vz obstinație
7. [MDA2] obstinație sf [At: FN 15 / V: (iuz) ~iune, ~tenație / Pl: ~ii / E: lat obstinatio, -onis, fr obstination] (Rar) 1 Îndărătnicie. 2 Îndârjire.
8. [DEX '98] OBSTINAȚIE, obstinații, s. f. (Livr.) Încăpățânare, îndărătnicie. – Din lat. obstinatio, fr. obstination.
9. [DLRLC] OBSTINAȚIE, obstinații, s. f. (Franțuzism) Încăpățînare, îndărătnicie.
10. [DN] OBSTINAȚIE s.f. (Liv.) Încăpățînare, îndîrjire, îndărătnicie. [Gen. -iei, var. obstinațiune s.f. / < fr. obstination, cf. lat. obstinatio].
11. [MDN '00] OBSTINAȚIE s. f. încăpățânare, îndărătnicie, tenacitate. (< fr. obstination, lat. obstinatio)
12. [DOOM 3] obstinație (desp. -ți-e) s. f., art. obstinația (desp. -ți-a), g.-d. art. obstinației; pl. obstinații, art. obstinațiile (desp. -ți-i-)
13. [DOOM 2] obstinație (-ți-e) s. f., art. obstinația (-ți-a), g.-d. art. obstinației; pl. obstinații, art. obstinațiile (-ți-i-)
14. [DLR - tomul X] OBSTINAȚIUNE s. f. v. obstinație.
15. [DLR - tomul X] OBSTINAȚIE s. f. (Rar) Încăpățînare, îndărătnicie; îndîrjire. Obstenația zvițirilor face a gîndi mulți. FN 15, cf. I. GOLESCU, C., ARISTIA, PLUT. Niciodată Stănică nu se supărase cu atîta obstinație. CĂLINESCU, E. O. II, 305. – pl.: obstinații. – Și: (învechit) obstinațiune (BARCIANU, ALEXI, W., SCBIBAN, D.), obstenație s. f. – Din lat. obstinatio, -onis, fr. obstination.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL