1. [MDA2] obricariță sf [At: PANN, P. V. I, 168/22 / Pl: ~țe / E: obric + -ariță] 1 (Îrg) Porție de mâncare pentru vite. 2 (Îrg; îe) A tăia (cuiva) din ~ A struni pe cineva. 3 (Îae) A învăța pe cineva minte.
2. [CADE] OBRICARIȚĂ sf. Porție, tain, mertic: s’a găsit cine să-i taie din ~ (PANN) [srb. obrok].
3. [DLRLC] OBRICARIȚĂ, obricarife, s. f. (Învechit și regional) Porție, rație, tain. S-a găsit cine să-i taie din obricariță. PANN, P. V. I 168.
4. [DLRM] OBRICARIȚĂ, obricarițe, s. f. (Înv. și reg.) Porție, rație, tain. ◊ Expr. A tăia cuiva din obricariță = a învăța pe cineva minte; a-l struni. – Comp. sb. obrok.
5. [Șăineanu, ed. VI] obricariță f. porțiune de mâncare, tain pentru cai; a tăia din obricariță, a învăța minte: s’a găsit cine să-i taie din obricariță PANN. [Tras din obroc].
6. [Scriban] obricáriță f., pl. e (din obrocăriță, d. obroc [rut. obrik], porțiune). Munt. Porțiune de mîncare la vite. A tăĭa cuĭva din obricariță, a-l învăța minte, a-ĭ tăĭa din unghișoară.
7. [DAR] obricariță, obricarițe, s.f. (reg.) rație de mâncare la vite și cai.
8. [DLR - tomul X] OBRICARIȚĂ s. f. (Învechit și regional) Porție, rație, tain de mîncare (mai ales pentru vite). cf. CIHAC, II, 223, DDRF, BARCIANU, alexi, w., SCRIBAN, D. ◊ expr. A tăia (cuiva) din obricariță = a struni pe cineva; a învăța pe cineva minte. S-a găsit cine să-i taie din obricariță. PANN, P. VI. I, 168/22, cf. ZANNE, P. IV, 4. – PI.: obricarițe. – Obric + suf. -ariță.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL