1. [CADE] OBREAJE, OBREJIE (pl. -eji) sf. 🌐 Muche de deal unde se întîlnește un podiș cu o coastă sau costișe, de obiceiu pe marginea unei ape ¶ 2 Trans. (DENS.) Loc șes, întindere de pămînt ce rămîne după retragerea unui rîu ¶ 3 Olten. (VÎRC.) Cîmp lîngă pădure [srb. obrežje].
2. [CADE] OBREJIE 👉 OBREAJE.
3. [Scriban] obréjă (est) și -je (vest) f., pl. ĭ (sîrb. obrežje, mal, cheŭ, d. breg, dîmb, deal, vsl. brĭegŭ, d. vgerm. berg, munte; pol. pobrzeže, plajă). Est. Rar. Costișă pe malu unuĭ rîŭ. Trans. Loc pe mal rămas după retragerea apeĭ. Loc șes, podiș. V. renie.[1]
4. [DER] obreaje (-eji), s. f. – (Olt., Trans.) Pantă, mal. – Var. obrejie. Sb. obrežje (Candrea; Scriban). Der. din bg. obruši „parte înaltă”, cf. obîrșie (Conev 41) pare mai puțin sigură.
5. [Onomastic] Obreaj/e, -ie v. Obrejie II 1, 3.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL