1. [DEX '09] OBOSITOR, -OARE, obositori, -oare, adj. Care obosește, care provoacă oboseală; ostenitor, istovitor; p. ext. plictisitor. – Obosi + suf. -tor.
2. [MDA2] obositor, ~oare a [At: MARCOVICI, C. 7/3 / Pl: ~i, ~oare / E: obosi + -tor] 1 Care provoacă oboseală (1). Si: extenuant, istovitor. 2 (Pex) Plictisitor.
3. [CADE] OBOSITOR adj. verb. OBOSI. Care obosește: o lucrare, o muncă obositoare ¶¶ C. NEOBOSITOR.
4. [DLRLC] OBOSITOR, -OARE, obositori, -oare, adj. Care obosește, care aduce oboseală, istovitor, p. ext. plictisitor. O întindere de șese poște lungi și obositoare. CREANGĂ, A. 117.
5. [Șăineanu, ed. VI] obositor a. care obosește.
6. [Scriban] obositór, -oáre adj. Ostenitor: drum obositor.
7. [DOOM 3] obositor adj. m., pl. obositori; f. sg. și pl. obositoare
8. [DOOM 2] obositor adj. m., pl. obositori; f. sg. și pl. obositoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL