1. [DEX '09] OBLOJI, oblojesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A trata (o rană, un organ bolnav sau un om bolnav) cu mijloace băbești, a lecui prin oblojeli; a pansa o rană. ♦ Fig. A purta cuiva de grijă; a îngriji. 2. Tranz. și refl. A (se) înveli, a (se) acoperi; a (se) înfofoli, a (se) încotoșmăna. – Din sl. oblojiti „a pune, a aplica”.
2. [MDA2] obloji [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 172/24 / V: (rar) ~lăji, (reg) ~luji / Pzi: ~jesc / E: slv обложити] 1 vt (Îvp) A trata cu oblojeli (1). 2 vt (Îvp) A pansa. 3 vt (Îvp; fig) A îngriji. 4-5 vtr (Îpp) A (se) înveli. 6-7 vtr (Îvp) A (se) înfofoli. 8-9 vtr (Îvr) A (se) lega. 10 vr (Reg; pcf) A se oploși.
3. [CADE] OBLOJI (-ojesc) vb. tr. și refl. 1 🩺 Ⓟ A(-și) pune oblojeli, cataplasme: l-am oblojit, l-am legat la cap ca pe o jupîneasă... după baie (CAR.): cu zeama ei oblojesc și spală apoi vita sburătăcită (MAR.) ¶ 2 Pr. ext. F A (se) înfășura în blănuri [vsl. obložiti].
4. [DEX '98] OBLOJI, oblojesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Tranz. A trata (o rană, un organ bolnav sau un om bolnav) cu mijloace băbești, a lecui prin oblojeli; a pansa o rană. ♦ Fig. A purta cuiva de grijă; a îngriji. 2. Tranz. și refl. A (se) înveli, a (se) acoperi; a (se) înfofoli, a (se) încotoșmăna. – Din sl. oblojiti „a pune, a aplica”.
5. [DLRLC] OBLOJI, oblojesc, vb. IV. 1. Tranz. (Popular) A trata (o rană, un organ bolnav sau un om bolnav) cu mijloace băbești, a lecui prin oblojeli; a pansa o rană. Dioaica m-a oblojit cînd am fost bolnav. STANCU, D. 273. Baba Anița pregătea legăturile care trebuiau să oblojească rana. SADOVEANU, O. I 51. ♦ Fig. A purta (de) grijă cuiva, a îngriji. V. răsfăța. Nu cumva dorești, mă frățioare, să te oblojim numai pe tine? SADOVEANU, P. M. 269. 2. Refl. Fig. A se înfofoli, a se înveli, a se încotoșmăna.
6. [Șăineanu, ed. VI] oblojì v. 1. a înfășura o rană, a pune cataplasme; 2. fam. a înfășura cu blănuri. [Slav. OBLOJITI, a aplica].
7. [MDA2] oblăji v vz obloji
8. [MDA2] obluji v vz obloji
9. [Scriban] oblojésc v. tr. (vsl. obložiti. a pune, a aplica, ložiti, a pune, d. lešti-lengon, a se culca. V. obleagă, olejesc 2, dîrlog, zălogesc). Pun oblojelĭ. Fig. Iron. Încotoșmănez, îmbrac prea gros.
10. [DOOM 3] obloji (a ~) (pop.) (desp. o-blo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oblojesc, 3 sg. oblojește, imperf. 1 oblojeam; conj. prez. 1 sg. să oblojesc, 3 să oblojească
11. [DOOM 2] obloji (a ~) (pop.) (o-blo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oblojesc, imperf. 3 sg. oblojea; conj. prez. 3 să oblojească
12. [MDO] obloji (conj. oblojească)
13. [IVO-III] oblojesc, -jească 3 conj., -jeam 1 imp.
14. [DER] obloji (oblojesc, oblojit), vb. – 1. A bandaja, a pansa, a pune comprese. – 2. (Refl.) A se înfofoli, a se îmbrăca gros. – Var. îmbloji. Sl. obložiti „a impune” (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Conev 92), cf. bg. obložvam; din sl. lešti, lęgą „a se culca”, cf. obleajă, zălog. – Der. oblojeală, s. f. (bandaj, compresă, cataplasmă).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL