1. [MDA2] objurgație sf [At: ȘĂINEANU / V: (iuz) ~iune / Pl: ~ii / E: fr objurgation] (Frî) Observație.
2. [MDA2] objurgațiune[1] sf vz objurgație
3. [CADE] *OBJURGAȚIUNE, OBJURGAȚIE sf. Mustrare aspră, dojană [fr.].
4. [Șăineanu, ed. VI] objurgați(un)e f. imputare violentă.
5. [Scriban] *objurgațiúne f. (lat. objurgátio, -ónis). Observațiune violentă făcută cuĭva. – Și -áție.
6. [DLR - tomul X] OBJURGAȚIE s. f. (Franțuzism învechit) Observație, imputare, reproș. cf. șăineanu, ALEXI, W., CADE, SCRIBAN, D. – pl.: objurgații. – Și: objurgațiune s. f. ȘĂINEANU, ALEXI, W., CADE, SCRIBAN, D. – Din fr. objurgation.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL