1. [MDA2] obirnic, ~ă a vz obidnic
2. [MDA2] obidnic, ~ă a [At: SĂGHINESCU, V. 62 / V: (îrg) ~irnic / Pl: ~ici, ~ice / E: vsl обидьнъ] (Reg) 1 Slab. 2 Bolnăvicios. 3 Infirm. 4 Miop. 5 Chior.
3. [DLRLC] OBIDNIC, -Ă, obidnici, -e, adj. (Regional) Slab, neajutorat, invalid. (Substantivat) Nu-i păcat de d-zeu din om teafăr, sănătos, să mă lași un obidnic? SEVASTOS, la TDRG.
4. [DLRM] OBIDNIC, -Ă, obidnici, -ce, adj. (Reg.; adesea substantivat) Slab, neajutorat; invalid. – Slav (v. sl. obidĩnŭ).
5. [Scriban] obídnic și -rnic, -ă adj. (vsl. obidĭnŭ, vrednic de dispreț). Rar. Slab, invalid.
6. [DAR] obidnic, obidnică, obidnici, obidnice, adj. (înv.) slab, invalid.
7. [DLR - tomul X] OBIRNIC, -Ă adj. v. obidnic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL