1. [MDA2] obeștnic, ~ă a vz obștnic
2. [Scriban] obéștnic, óbștnic, -ă adj. (vsl. obeštĭnikŭ, obĭštĭnikŭ). L. V. Opștesc.
3. [MDA2] obștnic, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 77v/18 / V: (îrg) obeș~ / Pl: ~ici, ~ice / E: slv обьщьникъ ] (Înv) 1 Obștesc (1). 2 Comun.
4. [Scriban] óbștnic1, V.obeștnic.[1]
5. [DLR - tomul X] OBEȘTNIC, -Ă adj. v. obștnic.
6. [DLR - tomul X] OBȘTNIC, -Ă adj. (Învechit) Obștesc (1). Să feace obeștnic praznic cu de-a valoma. dosoftei, v. S octombrie 77v/18. ♦ Comun. Numele este o parte a cuvîntului plecată, carele ființă osăbită sau de obștnică însămnează. aethiopica (1772), 3v. – PI.: obștnici, -e. – Și: obeștnic, -ă adj. – Din slavon. обьшьинкъ, обьшьиъ.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL