1. [MDA2] oberst sm [At: URICARIUL, IV, 90/7 / V: obăr, ~rști / E: ger Oberst] (Înv) Colonel.
2. [MDA2] obărst sm vz oberst
3. [MDA2] oberști sm vz oberst
4. [DLRLV] OBERST s.m. (Trans. SE) Colonel. După steag mergea patru obirști. ÎMP, 70r-v. Etimologie: germ. Oberst. Cf. magh. óbester. Cf. polcovnic (1), reimentar.
5. [DLR - tomul X] OBERST s. m. (învechit) Colonel. Am priimit înștiințarea oberștiului... că s-au rânduit comisie... spre cercetarea întinderei de hotar (a. 1804). uricariul, iv, 90/7. Au orânduit... pe oberștiul Mescher și pe căpitanul Pițele... și -au hotărît toate moșiile (a. 1813). ștefanelli, d. c. 444. Dar n-au făcut obărstul Mescher și cu căpitanul Pițele... după [cum] să cuvine după pravilă. id. ib. Un soldat... pușcă pe oberstul său. GT (1839), 1552/2. – pl.: oberști. – Și: obărst, oberști s. m. – Din germ.: Oberst.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL