[Scriban] oáspete m. (din ac. lat. hóspitem, nom. hóspes [din *hósti-pes, apărător al străinuluĭ, d. hostis, străin], gazdă și [maĭ tîrziŭ] oaspete; it. pv. oste, vfr. ost, nfr. hôte, sp. huesped, pg. hospede. Cp. cu judec 1. V. oaste, gazdă). Rar. Musafir, persoană ospătată de gazdă saŭ care a venit în vizită. Fig. Rîndunelele-s oaspețiĭ caselor noastre. – Rar fem.: oaspetea eĭ, fără pl.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL