1. [DEX '09] OARZĂN, -Ă, oarzăni, -e, adj. (Reg.) Care se coace mai de timpuriu decât alt fruct din aceeași specie; văratic; p. ext. care face fructe timpurii, văratice. – Et. nec.
2. [MDA2] oarzăn, ~ă a [At: ANON. CAR / V: (reg) ~zen, ~zân, ~zin / E: ns cf orz] (Reg) 1 (D. fructe) Care se coace mai repede decât altele din același gen Si: timpuriu, văratic. 2 (Pex; d. pomi fructiferi) Care face fructe timpurii, văratice. 3 (Îe) A spune una ~ă A spune o minciună mare, gogonată. 4 (Îe) A-i spune (sau a i-o spune) cuiva ~(ă) (în față) A-i spune cuiva ceva fără ocolișuri. 5 (D. gustul fructelor) Dulce-acrișor. 6 (D. oameni) Tânăr. 7 (D. oameni) Alb-rumen. 8 (Reg, d. oameni) Oacheș. 9 (Fig) Destrăbălat.
3. [CADE] OARZĂN, OARZÎN, OARZIN I. adj. 1 Băn. Oacheș ¶ 2 🌿 Timpuriu (despre poamele care se coc de vreme): mere ~e, varietate de mere ¶ 3 Olten. (VÎRC.) Destrăbălat, cu purtări rele, necinstit: femeie ~ă. II. adv. Trans. Curat, lămurit, verde: de nu l-oiu face, mi-a spus oarzin că-mi taie capul ca la un puiu de găină (RET.).
4. [DLRLC] OARZĂN, -Ă, oarzeni, -e, adj. (Regional) 1. (Despre fructe, uneori despre cereale) Care se coace mai de timpuriu decît altele din aceeași specie; văratic. În unele comune din Transilvania... pomul mortului se face... dintr-o creangă de măr și cu deosebire de măr oarzăn. MARIAN, Î. 169. 2. (Adverbial, în expr.) A-i spune cuiva oarzăn (în față) = a-i spune de-a dreptul, fără ocoluri. (În forma oarzin) De nu l-oi face mi-a spus oarzin că-mi taie capul, ca la un pui de găină. RETEGANUL, la CADE. – Variantă: oarzin, -ă adj.
5. [DLRM] OARZĂN, -Ă, oarzeni, -e, adj. (Reg.) 1. Care se coace mai de timpuriu decît alt fruct din aceeași specie; văratic. 2. (În expr.) A-i spune cuiva oarzăn (în față) = a-i spune cuiva de-a dreptul, fără ocoluri.
6. [Șăineanu, ed. VI] oarzăn a. timpuriu: pere oarzăne. [Derivat din orz și aplicat mai întâi orzului timpuriu].
7. [Scriban] oárzăn, -ă adj., pl. enĭ, ene, ca țeapăn (cp. cu bg. vŭrzan, legat, și cu rom. oacheș). Ban. Meh. Oacheș (Șez. 37, 42). Trans. Boacăn. Mere oarzăne, un fel de mere. Adv. Lămurit, curat, pe față: ĭ-am spus oarzăn.
8. [MDA2] oarzân, ~ă a vz oarzăn
9. [MDA2] oarzen, ~ă a vz oarzăn
10. [MDA2] oarzin, ~ă a vz oarzăn
11. [MDA2] urzin, ~ă a vz oarzăn
12. [DLRLC] OARZIN, -Ă adj. v. oarzăn.
13. [DOOM 3] oarzăn (reg.) adj. m., pl. oarzăni; f. oarzănă, pl. oarzăne
14. [DOOM 2] oarzăn (reg.) adj. m., pl. oarzăni; f. oarzănă, pl. oarzăne
15. [DER] oarzăn (oarzănă), adj. – 1. (Trans.) Se zice despre fructe, precoce, prematur. – 2. (Banat) Brunet. – 3. (Olt.) Ușuratic, nerușinat. – 4. (Trans., adv.) Clar, pe față. Origine necunoscută. Legătura cu orz (Tiktin) nu pare sigură.
16. [DAR] oarzăn, oarzănă, oarzeni, oarzene, adj. (reg.) 1. oacheș. 2. boacăn, ciudat. 3. (despre pere) care se coace mai de timpuriu; văratic.
17. [DRAM 2021] oárzăn, -ă, (oargăn), adj. (reg.) (despre fructe) Care se coc mai repede; timpuriu, văratic. ■ (top.) Prunii oargăni, fânațe în Strâmtura (Vișovan, 2005). – Cf. orz (MDA).
18. [DRAM 2015] oarzăn, -ă, (oargăn), adj. – (reg.) (despre fructe) Care se coc mai repede; timpuriu, văratic. ♦ (top.) Prunii oargăni, fânațe în Strâmtura (Vișovan, 2005). – Et. nec. (DEX); cf. orz (MDA).
19. [DRAM] oarzăn, -ă, adj. – (despre fructe) Care se coc mai repede; timpuriu, văratic. – Cf. orz (MDA).
20. [DLR - tomul X] OARZĂN, -Ă adj. 1. (Prin Maram., Transilv. și Olt.) (Despre fructe) Care se coace mai repede decît altele din același gen, timpuriu, văratic; p. ext. (despre pomi fructiferi) care face fructe timpurii, văratice. Cf. anon. car., polizu. În unele comune din Transilvania... pomul mortului se face... dintr-o creangă de măr și cu deosebire de măr oarzăn. marian, î. 169. Mă duceam să vînd niște pere oarzăne, că ne trebuiesc bani. rebreanu, i. 424, cf. dr. i, 360, h xvi 40, xvii 226, vîrcol, v. 96, alr i 879, Mat. dialect, i, 25, 83, com. pașca, com. din zagra – năsăud. ◊ Expr. A spune una oarzănă = a spune o minciună mare, gogonată. Cf. Mat. dialect, i, 183. A-i spune (sau a i-o spune) cuiva oarzăn(ă) (în față) = a-i spune cuiva de-a dreptul, fără ocoluri, verde. Cf. polizu, barcianu, alexi, w. Și io i-am spus-o az-vară oarzănă lui. bănuț, t. p. 140. De nu l-oi face, mi-a spus oarzin că-mi taie capul ca la un pui de găină. reteganul, ap. cade, cf. PAȘCA, GL., MAT; DIALECT. I, 25, com. din zagra – năsăud. ♦ (Despre gustul fructelor) Dulce-acrișor. Cf. lb, ddrf, gheție, r. m. 2. (Regional, despre oameni) Tînăr. l. costin, gr. băn. 147. ♦ Alb-rumen. pamfile, dușm. 389. ♦ Oacheș, cade, cf. alr ii/i h 5/848. ♦ (Prin Olt.) Fig. Cu purtări rele, destrăbălat, necinstit. cade, cf. vîrcol, v. 96. – Pl.: oarzăni, -e. – Și: oarzen, -ă (klein, d. 221, lb, ddrf), oarzîn, -ă (bul. Fil. iv, 60, h xvii 226, alr i 879/247, 270, 283, 289, 335, 343, 354, 360, 361, Mat. dialect, i, 83), oarzin, -ă adj. – Etimologia necunoscută. Cf. orz.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL