1. [MDA2] oarfăn, ~ă a [At: TEODOROVICI, P. 87/22 / A si: ~făn / Pl: ~feni, ~e / E: ml orphanus, -a, -um, ngr ὀρφανός] (Trs) Sărac.
2. [CADE] ORFAN, -ANĂ (pl. -ne) adj. și sm. f. Copil(ă) rămas fără părinți sau căruia i-a murit numai tata sau mama, (P) copil(ă) sărman(ă): o biată ~ă crescută de mine (ALECS.) [ngr.].
3. [Scriban] *orfán, -ă adj. și s. (vgr. orphanós [și orphós], ngr. orfanós; lat. órphanus, [de unde] mrom. oarfăn; it. órfano, fr. orphelin [îld. orfenin, vfr. orfene], sp. huérfano, pg. orfâo. V. orb). Care n’are părințĭ orĭ are numaĭ tată saŭ numaĭ mamă: copil orfan, un orfan.
4. [DLR - tomul X] OARFĂN, -Ă adj. (Prin Transilv.) Sărac. Prunci oarfeni (săraci) carii în shoală cu mari talenturi ce vor arăta... unora ca aceia ajutoriu în bani ca să poată învăța... li se va da. st. inst. 24/18. Simțind... cum că și ea singură iaste o muiare oarfănă (săracă), au cugetat... ce va face. teodorovici, p. 87/22. – Pl.: oarfeni, -e. – lat. orphanus, -a, -um. cf. ar. oarfăn, ngr. όρφανός.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL