1. [DEX '09] OARECÂND adv. (Înv. și reg.) 1. Cândva (în viitor), vreodată; oareșicând. 2. Cândva (în trecut), odinioară. – Oare + când.
2. [MDA2] oarecând av [At: PSALT. 18 / E: oare1 + când] (Îrg) 1 Cândva în trecut Si: demult, oarecândva (1), odinioară. 2 Cândva în viitor Si: vreodată, oarecândva (2).
3. [DEX '98] OARECÂND adv. (Înv. și reg.) 1. Cândva (în viitor), vreodată; oareșicând. 2. Cândva (în trecut), odinioară. – Oare + când.
4. [CADE] OARE-CÎND, OAREȘI-CÎND adv. Odinioară, cîndva [o a r e2 + (și+) c î n d].
5. [DLRLC] OARECÎND adv. (Învechit și regional) Cîndva, vreodată. Renturna-voi oarecînd? Prin poiana «de la Cruce» Alai putea-mă-voi eu duce? COȘBUC, P. II 171. Lasă, lasă-ți gînd de-a prinde oarecînd Sobol fugători, fără de ajutori. BUDAI-DELEANU, Ț. 307. – Variantă: oareșicînd (pronunțat oa-reși-) adv.
6. [DLRLC] OAREȘÎCÎND adv. v. oarecînd.
7. [Scriban] oare-cînd adv. indefinit. Vechĭ. Cînd-va, odinioară, odată, într’un timp oare-care: aprodu era oare-cînd curtean la divanu domnesc.
8. [DOOM 3] oarecând (cândva) (înv., reg.) adv.
9. [IVO-III] oarecând.
10. [DOOM 2] *oare când adv. + adv. ( ~ vom afla?)
11. [MDO] oarecînd
12. [DRAM 2021] oarecấnd, (oarecândva), adv. (reg.) Cândva, vreodată: „...l-au căpătatu în schimbu pentru unu Mineiu rutenescu dela parochia Napkor, în comitatul Szabolcs, care oarecându de Români era locuită, cari însă s-a rutenisat” (Bârlea, 1909: 129; doc. din 1860). – Din oare + când (MDA).
13. [DRAM 2015] oarecând, adv. – (reg.) Cândva, vreodată. – Din oare + când (DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL