1. [DEX '09] OACACA interj. v. oac.
2. [MDA2] oacaca i vz oac
3. [CADE] OACACA! 👉 OCACA!
4. [DEX '09] OAC interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită strigătul broaștelor. [Var.: oacaca interj.] – Onomatopee.
5. [MDA2] coaț i vz oac
6. [MDA2] oa i vz oac
7. [MDA2] oac [At: GCR II, 335 / Pl: ~uri / V: (reg) oa, ~caca, ~coacoa, ~căca, ~câcî, oatata, ocaca, ocăcă, ocăca, ocâcî, uac / E: fo] 1 i (Are) Cuvânt care redă strigătul broaștelor. 2 sn (Pop; îf oacăcă; îe) A se da de-a ~ A înota cu capul afară, ca broasca.
8. [MDA2] oacăca[1] i vz oac
9. [MDA2] oacăcă[1] i vz oac
10. [MDA2] oacâcî i vz oac
11. [MDA2] oacoacoa[1] i vz oac
12. [MDA2] oatata i vz oac
13. [MDA2] ocaca i vz oac
14. [MDA2] ocăca i vz oac
15. [MDA2] ocăcă i vz oac
16. [MDA2] ocâcî i vz oac
17. [MDA2] uac i vz oac
18. [MDA2] vacaca i vz oac
19. [CADE] OAC! interj. 🐟 Imită ocăcăitul broaștei.
20. [CADE] OCACA! sau OACACA! 1 interj. 🐟 Imită strigătul broaștelor: Broasca striga: „Oacaca! oacaca! Fugi moșule că te-a mînca!” (MAR.).
21. [DLRLC] OAC interj. Onomatopee care redă cîntecul broaștelor.
22. [DOOM 3] oac interj.
23. [DOOM 3] oac-oac v. oac
24. [DER] oac interj. – Imită orăcăitul broaștei. – Var. oacaca, oatata. Creație expresivă, cf. orac. – Der. ocăcăi, vb. (a orăcăi); ocăcăială, s. f. (acțiunea de a orăcăi și rezultatul ei).
25. [Argou] oac interj. (intl.) cuvânt prin care complicii sunt anunțați că s-a comis furtul.
26. [DLR - tomul X] OAC interj. (De obicei repetat) Cuvînt care redă strigătul broaștelor; orac, niorc. Broasca striga: oacaca! oacacal pop., ap. gcr ii, 335. Broasca face oacaca! h vi 8, cf. vii 29. Cîntă: uac ! uac ! alr sn iii h 730/76. (Substantivat, în expr.) Se dă de-a oacaca = înoată cu capul afară (ca broasca). păcală, m. r. 140. – Și: oa (alr sn iii h 730), oacaca (accentuat și oacaca ib., oacaca ib. h 730/769), oacoacoa (ib. h 730/27), oacăca, oacăcă (ib. h 730/414), oacîcî (ib. h 730/836), oatata (tdrg, alr sn iii h 730/228), ocaca (ddrf, tdrg, alr sn iii h 730/605; accentuat și ocaca ib. h 730/836), ocăcă (alr sn iii h 730), ocăca (ib.), ocîcî (ib. h 730/848; accentuat și ocîcî ib. h 730/836), uac, văcaca (ib. h 730/520) interj. – Onomatopee.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL