1. [MDA2] nuntie sf [At: PRAV. LUCACI (1581), 254v/1 / Pl: ~ii / E: nunti + -ie] (Îvr) Căsătorie.
2. [DAR] nuntie s.f. (înv.) căsătorie.
3. [DLR - tomul X] NUNTIE s.f. (Învechit, rar) Faptul de a fi căsătorit; căsătorie. Pre rîndul spițelor de nuntie. pravila ritorului lucaci (1581), 254v/1. – Nunti + suf. -ie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL