1. [DEX '09] NUNCIATURĂ s. f. v. nunțiatură.
2. [MDA2] nunciatură sf vz nunțiatură
3. [CADE] *NUNCIATURĂ (pl. -turi) sf. ⏲ 1 Funcțiunea, demnitatea de nunciu ¶ 2 Ambasada, locuința nunciului [fr. n o n c i a t u r e < it. nunziatura].
4. [DN] NUNCIATURĂ s.f. v. nunțiatură.
5. [Șăineanu, ed. VI] nunciatură f. demnitatea nunciului.
6. [Scriban] * nunciatúră, núnciŭ V. nunț-.
7. [DEX '09] NUNȚIATURĂ, nunțiaturi, s. f. 1. Reprezentanță diplomatică a Vaticanului într-o țară străină, condusă de un nunțiu. ♦ Local unde funcționează această reprezentanță. 2. Funcția de nunțiu. [Pr.: -ți-a-. – Var.: nunciatură s. f.] – Din it. nunziatura.
8. [MDA2] nunțiatură sf [At: ȘINCAI, HR. II, 241/20 / P: ~ți-a~ / V: ~ncia~ / Pl: ~ri / E: lat nunciatura (nuntiatura), ger Nuntiatur, it nunziatura] 1 Reprezentanță diplomatică a Vaticanului într-o țară străină, condusă de un nunțiu. 2 Local unde funcționează o nunțiatură (1). 3 Funcție de nunțiu.
9. [DLRLC] NUNȚIATURĂ, nunțiaturi, s. f. Reprezentanță diplomatică a Vaticanului într-o țară străină; localul unde se află această reprezentanță. ♦ Funcția nunțiului. – Pronunțat: -ți-a-. – Variantă: nunciatură s. f.
10. [DN] NUNȚIATURĂ s.f. Reprezentanță diplomatică a Vaticanului într-o țară străină. ♦ Localul acestei reprezentanțe. ♦ Calitate, funcție de nunțiu. [Pron. -ți-a-, var. nunciatură s.f. / < germ. Nuntiatur, it. nunziatura].
11. [MDN '00] NUNȚIATURĂ s. f. reprezentanță diplomatică a Vaticanului într-o țară străină. ◊ funcția nunțiului. (< it. nunziatura)
12. [Scriban] * nunțiatúră f., pl. ĭ (it. nunziatura). Demnitatea de nunțiŭ. – Fals nunciatură.
13. [DOOM 3] nunțiatură (desp. -ți-a-) s. f., g.-d. art. nunțiaturii; pl. nunțiaturi
14. [DOOM 2] nunțiatură (-ți-a-) s. f., g.-d. art. nunțiaturii; pl. nunțiaturi
15. [DLR - tomul X] NUNȚIATURĂ s. f. 1. Reprezentanță diplomatică a Vaticanului într-o țară străină, condusă de un nunțiu; reședință, sediu unde funcționează această reprezentanță. Cartea cea cu mîna scrisă a nunciaturei din Beciu încă zice. șincai, hr. ii, 241/20, cf. 238/9, ddrf, dm, dn. 2. Funcția de nunțiu. cf. negulici, șăineanu, D. U. – Pronunțat: -ți-a-. – pl.: nunțiaturi. – Și: nunciatură s.f. – Din lat. nunciatura (nuntiatura), germ. Nuntiatur, it. nunziatura.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL