1. [DEX '09] NUMULIT, numuliți, s. m. (La pl.) Gen fosil de foraminifere perforate, care cuprinde specii în formă de lentilă ale căror cochilii sunt constituite dintr-o lamă în spirală; (și la sg.) animal care face parte din acest gen. – Din fr. nummulite.
2. [MDA2] numulit sm [At: COBÎLCESCU, G. 84 / Pl: ~iți, (rar, sn) ~e / E: fr nummulite] 1 (Lpl) Gen de fosile foraminifere perforate, care cuprinde specii în formă de lentilă, caracteristic pentru prima jumătate a erei terțiare, ale cărui cochilii sunt constituite dintr-o lamă învârtită în spirală. 2 (Șls) Animal din genul numuliților (1).
3. [CADE] *NUMULIT sm. 🗺 Gen de fosile care au forma unor mici monede (🖼 3369) [fr.].
4. [DLRLC] NUMULIT, numuliți, s. m. Animal fosil, caracteristic pentru prima jumătate a erei terțiare, ale cărui cochilii, acumulate în mari cantități, au dat naștere la calcare.
5. [DN] NUMULIT s.m. Animal fosil din prima jumătate a erei terțiare, ale cărui cochilii au format prin sedimentare roci calcaroase. [< fr. nummulite, cf. lat. nummus – monedă, gr. lithos – piatră].
6. [MDN '00] NUMULIT s. m. foraminifer fosil ale cărui cochilii au format prin sedimentare roci calcaroase. (< fr. nummulite)
7. [Șăineanu, ed. VI] numulit n. Geol. soiu de foraminifere din mările calde și fosile dela epoca jurasică.
8. [Scriban] * numulít m. (d. lat. númmulus, bănuț. V. numularie). Șt. nat. Un gen de foraminifere din mările calde și fosile din epoca jurasică.
9. [DOOM 3] numulit s. m., pl. numuliți
10. [DOOM 2] numulit s. m., pl. numuliți
11. [DE] NUMULÍT (< fr. {i}; {s} lat. numulus „bănuț”) s. m. Gen fosil de foraminifere perforate, cu țestul calcaros în formă de bănuț, cu diametrul frecvent de 6-16 mm, putând ajunge până la 12 cm; a trăit din Senonian până în Oligocen, fiind caracteristic mai ales Eocenului.
12. [DLR - tomul X] NUMULIT s. m. (La pl.) Gen fosil de foraminifere perforate, care cuprinde specii în formă de lentilă (caracteristic pentru prima jumătate a erei terțiare), ale cărui cochilii sînt constituite dintr-o lamă învîrtită în spirală; (și la sg.) animal din acest gen. Calcarul cu numulite. cobîlcescu, g. 84, cf. LM. Se constată aceleași calcare eocene cu numuliți. mg i, 126, cf. oncescu, g. 162, dn. Numuliții se cunosc... pînâ în oligocen. der. – pl.: numuliți și (rar, n.) numulite. – Din fr. nummulite.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL