1. [DEXI] bibilică s.f. 1 (ornit.) Pasăre domestică, de mărimea unei găini, cu penele negre-cenușii, împestrițate cu alb, care are o proeminență cornoasă pe frunte (Numida meleagris); pichere. 2 (bot.) Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu florile pestrițe, cu pete albe, violete sau roșii, ocrotită prin lege (Fritillaria meleagris). 3 fig. (fam.) Iubită, amantă. • pl. -ci. /cf. bg. биба, srb. biba.
2. [DEX '98] BIBILICĂ, bibilici, s. f. 1. Pasăre domestică de mărimea unei găini, cu pene negre-cenușii împestrițate cu alb și cu o proeminență cornoasă pe frunte (Numida meleagris). 2. Plantă erbacee cu flori pestrițe (Fritillaria meleagris). – Cf. bg., scr. biba.
3. [DER] bibilică (-ci), s. f. – 1. Pasăre de mărimea unei găini cu pene cenușii împestrițate cu alb. – 2. Plantă liliacee (Fritillaria meleagris). Bg. biba „curcan”, sb. biba, piblica „bibilică” (Cihac, II, 256), cuvinte care provin din tc. biba „curcan”. – Der. bibiloi, s. m. (bărbătuș al bibilicii).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL