1. [DEX '09] NUMĂRĂTOARE numărători, s. f. 1. Numărare; socoteală, calcul. ◊ Numărătoare inversă = program de operații care se desfășoară în intervalul de timp ce desparte momentul curent de momentul lansării unei nave spațiale sau de debutul unei activități (de importanță majoră). 2. Abac. – Număra + suf. -(ă)toare.
2. [MDA2] numărătoare sf [At: ANON. CAR. / V: (înv) ~mer~, (reg) lumănă~ / Pl: ~ori / E: număra1 + -toare] 1-2 Numărare (1-2). 3 Rezultat al numărării Si: număr1 (1), (îvp) numărătură (3), socoteală. 4 (Pex) Mod de a număra1. 5 (Reg; îe) A face ~ A răscoli stâna. 6 (Îs) ~a banilor Plată. 7 (Înv) Recensământ. 8 (Reg) Țarc cu o singură poartă prin care trec oile una câte una pentru a putea fi numărate. 9 (Reg; prc) Poartă a acestui țarc. 10 (Înv) Numerar. 11 (Înv; îs) Bani (în) ~ Bani lichizi. 12 Abac. 13 (Îs) ~ inversă Program de operații prevăzut a se desfășura în intervalul de timp ce desparte momentul curent de momentul lansării unei nave spațiale sau de debutul unei activități de importanță majoră.
3. [CADE] NUMĂRĂTOARE sf. Număratul, socotitul numărului de persoane, de lucruri; recensămînt; a face ~, a număra [număra].
4. [DEX '98] NUMĂRĂTOARE, numărători, s. f. 1. Numărare; socoteală, calcul. ◊ Numărătoare inversă = program de operații prevăzute a se desfășura în intervalul de timp ce desparte momentul curent de momentul lansării unei nave spațiale sau de debutul unei activități (de importanță majoră). 2. Abac. – Număra + suf. -ătoare.
5. [DLRLC] NUMĂRĂTOARE, numărători, s. f. 1. Acțiunea de a număra; socotit, numărat, calcul. Aici la dumneavoastră s-a greșit numărătoarea. DUMITRIU, N. 260. Să arăte... martorii care s-au găsit față la vînzare și la numărătoarea banilor. SADOVEANU, B. 216. Nici nu-i poate veni în minte cugetul ascuns în această ciudată numărătoare. EMINESCU, N. 55. ◊ (Învechit, în expr.) În numărătoare = în numerar, în bani gheață. Văzînd că nu poți căpăta bani în numărătoare, ia o orînduială la visterie. KOGĂLNICEANU, S. 203. 2. (Învechit) Recensămînt, statistică. 3. Abac.
6. [Șăineanu, ed. VI] numărătoare f. 1. calcul amănunțit; 2. numerar.
7. [DEX '09] NUMĂRĂTOR, -OARE, numărători, -oare, s. n., s. m. 1. S. n. Aparat care servește la numărare. 2. S. m. și f. (Rar) Persoană care numără, care socotește, care calculează ceva, care are profesia de a număra. 3. S. m. Termen al unei fracții ordinare, scris deasupra liniei de fracție, arătând numărul de părți egale (indicate de numitor) conținute de fracție. – Număra + suf. -ător.
8. [MDA2] numărător, ~oare [At: ST. LEX. 223r/1 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: număra1 + -(ă)tor] 1 sm Persoană care face un calcul. 2 sm Persoană cu funcția de a număra1 (1), de a socoti bani. 3 sn (Înv) Numeral (5). 4 sm (Înv, sn) Parte a unei fracții ordinare situată deasupra liniei de fracție și care reprezintă deîmpărțitul operației de împărțire Si: (înv) numerator. 5 sn Aparat folosit la numerotare în presa de tipar înalt. 6 sn (Îs) ~ tipografic Aparat de numărat și calculat volumul de text al unui manuscris dactilografiat. 7 sf Abac. 8 a (Înv; îs) Bani ~ Bani numerar.
9. [MDA2] numărătoriu2 s vz numărător
10. [MDA2] numerătoare sf vz numărătoare
11. [CADE] NUMĂRĂTURĂ (pl. -turi) sf. 1 † = NUMĂRĂTOARE ¶ 2 Băn. Un fel de rugăciune ce se face la patul unui bolnav, spre a ști dacă se va însănătoși [număra].
12. [CADE] NUMĂRUȘ (pl. -ușuri, -ușe) sn. Trans. 1 Număr (la casă): Jina e așa o comună aproape de opt sute de ~e (GR.-N.) ¶ 2 = NUMĂRĂTOARE: Au venit cărți și pașuș, să meargă la ~ (IK.-BRS.) [lat. numĕrus, cu pronunțare ungurească].
13. [CADE] *NUMEROTATOR (pl. -toare) sn. Aparat care servește să tipărească pe un registru, etc. numerele unul cîte unul în ordinea lor [fr. numéroteur; comp. NUMĂRĂTOR3].
14. [DEX '98] NUMĂRĂTOR, -OARE, numărători, -oare, subst. 1. S. n. Aparat care servește la numărare. 2. S. m. și f. (Rar) Persoană care numără, care socotește, care calculează ceva, care are profesiunea de a număra. 3. S. m. Termen al unei fracții ordinare, scris deasupra liniei de fracție și reprezentând deîmpărțitul operației de împarțire. – Număra + suf. -ător.
15. [DLRLC] NUMĂRĂTOR2, numărătoare, s. n. Aparat care servește la numărarea a ceva.
16. [DLRLC] NUMĂRĂTOR3, -OARE, numărători, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care numără ceva.
17. [DN] NUMĂRĂTOR s.m. 1. Termen al unei fracții, scris deasupra liniei de fracție, care arată numărul de părți conținute de fracție. 2. Aparat folosit pentru numărat. [< număra + -tor, după fr. numérateur].
18. [MDN '00] NUMĂRĂTOR I. s. m. 1. termen al unei fracții, deasupra liniei de fracție, indicând numărul de părți conținute de fracție. 2. aparat folosit la numerotare la tiparul înalt. II. s. m. f. persoană care numără, socotește, calculează ceva (după fr. numérateur)
19. [DOOM 3] numărătoare1 (numărare; obiect) s. f.; g.-d. art. numărătorii; pl. numărători
20. [DOOM 3] numărătoare2 (persoană) s. f., g.-d. art. numărătoarei; pl. numărătoare
21. [DOOM 2] numărătoare1 (numărare, obiect) s. f., g.-d. art. numărătorii; pl. numărători
22. [DOOM 2] numărătoare2 (persoană) s. f., g.-d. art. numărătoarei; pl. numărătoare
23. [DOOM 3] numărător1 (aparat) s. n., pl. numărătoare
24. [DOOM 2] numărător2 (aparat) s. n., pl. numărătoare
25. [DLR - tomul X] NUMĂRĂTOARE s. f. 1. Acțiunea de a număra1 (1), numărare, numărat1, (învechit și popular) numărătură (1); p. ext. mod de a număra1. cf. ANON. CAR.Această ciudată numărătoare, EMINESCU, n. 55. Gardienilor începuse să le fie frică să se mai ducă seara și dimineața la numărătoare, VLAHUȚĂ, ap. TDGR. Numărătoarea dură scurt și suma se dovedi catastrofală = 377 lei. C. PETRESCU, C. v. 47. Să fac numărătoare. Deschide palma-ntreagă. ARGHEZI, C. O. 34. La numărătoare au aflat fata toți iepurii; nu-i lipsea nici unul. SBIERA, P. 145. Norocel îi ia pe toți, intră-n ograda împăratului și se pune la numărătoare, I. CR. I, 6. Cînd colo la numărătoare sî găsești și el cu doi giuncani și socru-so cu doi cai. GRAIUL, I, 525. ◊ (Cu determinări în genitiv arătînd ceea ce se numără) Se face numărătoarea ouălor, pentru ca să nu se strice, MARIAN, S. R. II, 219. Sistemul de numărătoare a firelor... este același. PAMFILE, I. C. 211. Numeralul cardinal, grație faptului că servește la numărătoarea obiectelor de tot felul, are o întrebuințare mai largă decît celelalte, IORDAN, STIL. 137. ◊ Expr. (Regional) A face numărătoarea = a răscoli stîna, v. răscoli, CHEST. v. 13/77. ♦ (Determinat prin „banilor”) Plată. Trebuie să arate... martorii care s-au găsit față la... numărătoarea banilor, SADOVEANU, B. 216, cf. id. O. X, 645. ♦ (Învechit) Recensămînt, statistică. Numărătoarea făcîndu-să mai rar între acest clas de oameni înmulțește a sale greutăți întru plata birului (a. 1835). URICARIUL, VIII, 135. S-a făcut numerătoarea generală a populațiunei. F (1906), 20/1. 2. Rezultatul numărării; număr1 (I 1); socoteală. Fuma exagerat... numărînd mucurile încîntat, cînd numărătoarea se suia pînă la cincizeci pe zi. TEODOREANU, m. II, 415. N-or să bage de seamă. Cînd le iese numărătoarea, ei nu se mai uită la față, la nume, că lipsești. GALAN, Z. R. 388. 3. (Regional) Țarc cu o singură ușă prin care trec oile una cîte una pentru a putea fi numărate (DRAGOMIR, O. m. 32); p. restr. ușița acestui țarc (PĂCALĂ, m. R. 448). 4. (Învechit) Numerar (2). Acest comerciu... pentru anii trecuți au adus următor rezultat: valoare de importație: în marfă... în numărătoare. AR (1837), 1192/26, cf. DDRF, ȘĂINEANU,D. U. ◊ Bani (în) numărătoare = bani (în) numerar, bani lichizi. Văzînd că nu poți căpăta bani în numărătoare, ia o orînduială la visterie. KOGĂLNICEANU, S. 203, cf. DDRF. – pl.: numărători. – Și: (învechit) numerătoare, (regional) lumănătoare (ALR II/886) s.f. – Număra1 + suf. -toare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL