1. [MDA2] nuchiță sf [At: BIBICESCU, P. P. 353 / Pl: ~țe / E: nucă + -iță] 1-10 (Reg; șhp) Nucșoară (1-10).
2. [DAR] nuchiță, nuchițe, s.f. (reg.) nucă mică; nucșoară.
3. [DLR - tomul X] NUCHIȚĂ s. f. (Regional) Diminutiv al lui nucă. cf. nucă (I 1). Dragi îmi sînt fetițele Cînd le răsar țîțele: Cînd e țîța Cît nuchița. bibicescu, p. p. 353, cf. dr. vi, 238. – pl.: nuchițe. – Nucă + suf. -iță.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL