1. [DEX '09] NOVICE, novici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care abia a început să învețe ceva sau care a început de curând să activeze într-un domeniu; începător. 2. Adj. Care nu are experiența vieții. 3. S. m. și f. Persoană care a intrat de curând într-o mănăstire și are de făcut un stagiu până la călugărie. 4. S. m. și f. Spec. Marinar care face ucenicie. – Din fr. novice.
2. [MDA2] novice [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 98 / V: (înv) ~iciu, ~iț sm / Pl: ~ici, ~ice / E: lat novicius, fr novice, it novizio] 1 smf Persoană care a început de curând să activeze într-un anumit domeniu Si: începător. 2 smf Persoană care nu are încă experiență, pricepere Si: începător. 3 smf Persoană care a început de curând să învețe ceva. 4 a Care nu are experiența vieții Si: candid, inocent, nevinovat. 5 smf (Spc) Persoană care a intrat de curând într-o mănăstire și trebuie să facă un anumit stagiu pentru a se călugări. 6 sm (Spc) Marinar care face ucenicie.
3. [CADE] *NOVICE I. sm. f. 1 ⛪ Acela, aceea care a îmbrăcat de curînd haina călugărească ¶ 2 Ⓕ Persoană lipsită încă de experiență, ageamiu, neîndemînatec. II. sm. ⛵ Ucenic de matelot. III. adj. Lipsit de experiență, ageamiu, neîndemînatec [fr.].
4. [DEX '98] NOVICE, novici, -ce, s. m. și f. 1. Persoană care abia a început să învețe ceva sau care a început de curând să activeze într-un domeniu; începător. ♦ (Adjectival) Care nu are experiența vieții. 2. Persoană care a intrat de curând într-o mănăstire și are de făcut un stagiu până la călugărie. 3. Spec. Marinar care face ucenicie. – Din fr. novice.
5. [DLRLC] NOVICE, novici, -e, s. m. și f. 1. Persoană care abia a început să învețe ceva; începător. V. ucenic, neofit. Ca toți novicii la comandă, căpitanul dă ordine complete. CAMIL PETRESCU, U. N. 317. Cîrmaciul oftează, Matrozii melancolic cîntă... Novicii în port se coboară, Spre rîs și petrecere zboară. MACEDONSKI, O. I 153. ♦ (Adjectival) Cu suflet curat, nevinovat, candid, inocent. După aceasta, veni una, încă copilă, încă novice: timidă și sperioasă. BOLINTINEANU, O. 391. 2. Persoană care a intrat într-o mănăstire și are de făcut un stagiu pînă la călugărire.
6. [DN] NOVICE s.m. și f. 1. Persoană intrată de curînd într-o mănăstire spre a se călugări. 2. Începător neexperimentat (într-o profesiune, într-un meșteșug etc.). [Cf. fr. novice, it. novizio, lat. novicius].
7. [MDN '00] NOVICE s. m. f. 1. cel intrat de curând într-o mănăstire spre a se călugări. 2. începător într-un domeniu oarecare. (< fr. novice, lat. novicius)
8. [Șăineanu, ed. VI] novice m. 1. cel ce a intrat de curând într’o mânăstire; 2. ucenic de matelot. ║ a. care e puțin exersat: orator novice.
9. [Scriban] * novíce adj., pl. tot așa (fr. novice, d. lat. novicius, d. nouvus, noŭ. P. formă. cp. cu factice). Începător, fără exercițiŭ, fără îndemînare: orator novice. Călugăr de curînd intrat într’o mînăstire catolică. Subst. Un novice.
10. [MDA2] noviciu sm vz novice
11. [MDA2] noviț sm vz novice
12. [DOOM 3] novice adj. m., s. m., pl. novici; adj. f., s. f. sg. și pl. novice
13. [DOOM 2] !novice adj. m., s. m., pl. novici; adj. f., s. f. sg. și pl. novice
14. [IVO-III] novice adj. m. și f., novici m. pl., novice f. pl.
15. [DLR - tomul X] NOVICE s. m. și f. 1. Persoana care a început de curînd să activeze într-un anumit domeniu, care nu are încă experiență, pricepere; începător. v. neofit, boboc.Acest rău nu cruță pe nici un noviciu pe mare și se produce prin mirosul greu al apei sărate și prin legănarea năvii, la cei nededați. CODRU-DRĂGUȘANU, C. 98. A comis eroarea, comună novicilor în critica istorică, de a da aserțiunii sale un caracter prea absolut. HASDEU, I. C. I, 103. Ca toți novicii la comandă, căpitanul dă ordine complete. CAMIL PETRESCU, U. N. 317. De cîte ori nu vedem novici... cari manevrează cu pușca încărcată, în glumă, în fața camarazilor de vînătoare. STOICA, VÎN. 49. În 1907 nu mai eram deci un novice, deși mai tînăr decît cei mai mulți dintre redactorii ziarului. V. ROM. martie 1957, 21. (Glumeț) Adu băutura... Amicului meu, asta n-o să-i strice: Nu crede cumva că e un novice, Nu e la prima lui înghițitură. GORUN, F. 113. ◊ (Adjectival) Adolescentul încă noviciu... poate prin studiu să ajungă a fi un bun orator. ODOBESCU, S. II, 378. Cum merg actorii novici pe pînză, la cinematograf. CAZIMIR, GR. 38. Din păcate sînt prea novice în medicină ca să am curajul să iau o inițiativă. CĂLINESCU, E. O. II, 172. ♦ (Adjectival) Care nu are experiența vieții. v. nevinovat, inocent, candid. Veni una, încă copilă, încă novice; timidă și sperioasă. BOLINTINEANU, O. 391. 2. Spec. Persoană care a intrat de curînd într-o mănăstire spre a se călugări și trebuie să facă un anumit stagiu. cf. NEGULICI. Vine un călugăr de la săhăstrie și povestește că novițul cutare a fugit cu o boieriță. MARIAN, T. 337. 3. Spec. Marinar care face ucenicie. Novicii rîd... Cîrmaciul oftează, Matrozii melancolic cîntă. MACEDONSKI, O. I, 153, cf. ȘĂINEANU, D. U., CADE. – pl.: novici, -ce. – Și: (învechit) noviciu, noviț s. m. - Din lat. novicius, fr. novice, it. novizio.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL