1. [MDA2] noureț sn [At: ALR II/I MN 95 / P: no-u~ / Pl: ~uri / E: nour + -eț]1-2 (Reg; șhp) Norișor (1-2).
2. [DAR] noureț, nourețuri, s.n. (reg.) norișor, noruleț, nourel.
3. [DLR - tomul X] NOUREȚ s. n. (Regional) Norișor (Strehaia). ALR II/I MN 95, 2 743/848. Umblă cu bubuielile, cu ploile și cu nourețurile. ib. – Pronunțat: no-u-. – pl.: nourețuri. – Nour + suf. -eț.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL