1. [DEX '09] NOTĂTOARE, notătoare, s. f. (Bot.) Broscariță. – [Î]nota + suf. -oare.
2. [MDA2] notătoare sf [At: DA II1, 727 / Pl: (rar) ~ori / E: nota2 + -ătoare] 1 Aripioară care servește peștilor la înotat. 2 (Bot) Broscariță (Patamogeton natas).
3. [CADE] NOTĂTOARE sf. = 🌿 BROSCARIȚĂ [(în)nota].
4. [DLRLC] NOTĂTOARE s. f. (Bot.) Broscariță (1).
5. [Șăineanu, ed. VI] notătoare f. Bot. broscariță.
6. [DEX '09] ÎNOTĂTOR, -OARE, înotători, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană, ființă) care înoată, care știe să înoate. ♦ Sportiv care practică înotul. 2. S. f. Aripioară a peștelui sau a altor animale acvatice, care servește ca organ de propulsie și de stabilitate; aripă. – Înota + suf. -ător.
7. [MDA2] înotător, ~oare [At: CORESI, EV. 376/2 / S și: (nrc) înno~ / Pl: ~i, ~oare / E: înota + -(ă)tor] 1-2 smf, a (Persoană, ființă) care înoată. 3 smf (Înv) Navigator. 4 sfp (Om) Ordin al păsărilor care înoată. 5 sf Pasăre din ordinul înotătoarelor. 6 sf Aripioară a peștelui sau a altor animale acvatice, care servește ca organ de propulsie și de stabilitate. 7 sf (Bot; reg) Broscariță.
8. [DEX '98] ÎNOTĂTOR, -OARE, înotători, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană, ființă) care înoată, care știe să înoate. 2. S. f. Aripioară a peștelui sau a altor animale acvatice, care servește ca organ de propulsie și de stabilitate; aripă. – Înota + suf. -ător.
9. [DLRLC] ÎNOTĂTOARE, înotătoare, s. f. Membrană cu ajutorul căreia înoată peștii și alte animale acvatice; aripioară.
10. [DLRLC] ÎNOTĂTOR, -OARE, înotători, -oare, adj. Care știe să înoate, care înoată. Reptile înotătoare. ♦ (Substantivat) Persoană care practică înotul. A intrat sub corabie și înotătorii n-au mai putut-o găsi. SADOVEANU, F. J. 255. Vezi, fii cu băgare de seamă, înatătorule. Nu cumva să aud că ai fost iar la adînc. SEBASTIAN, T. 51. Un înotător de forță – premiul întîi la băi de mare la Constanța. BRĂESCU, V. A. 21.
11. [Șăineanu, ed. VI] înnotător a. care știe să înnoate. ║ înnotătoare f. pl. clasă de păsări ce înnoată.
12. [Scriban] înotătór, -oáre adj. Care înoată saŭ știe să înoate. S. f., pl. oare (că se subînțelege aripă, tradus după fr. nageoire). Șt. nat. Aripă de pește. Pasăre înotătoare, palmipedă.
13. [DOOM 3] notătoare (plantă) s. f., g.-d. art. notătoarei; pl. notătoare
14. [DOOM 2] !notătoare (plantă) s. f., g.-d. art. notătoarei; pl. notătoare
15. [DOOM 3] înotător adj. m., s. m., pl. înotători; adj. f., s. f. sg. și pl. înotătoare
16. [DOOM 2] înotător adj. m., s. m., pl. înotători; adj. f., s. f. sg. și pl. înotătoare
17. [Argou] a avea plămâni de înotătoare expr. (d. femei) a avea sânii mari
18. [DLR - tomul X] NOTĂTOARE s. f. 1. Aripioară care servește peștilor la înotat. cf. da ii1, 727. 2. (Bot.) Broscariță (Potamogeton natans). cf. PANTU, PL. – Nota2 + suf. -ătoare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL