1. [MDA2] noruță sf [At: T. PAPAHAGI, M. 45 / Pl: ? / E: noră + -uță] 1-2 (Pop; rar; șhp) Norurea (1-2).
2. [DAR] noruță, noruțe, s.f. (reg.) noră, norucă, noruliță, norurea.
3. [DLR - tomul X] NORUȚĂ s. f. (Într-o poezie populară) Norurea. Noruța cea dintîie. t. papahagi, m. 45. – pl.:? – Noră + suf. -uță.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL