1. [DEX '09] NORULEȚ, noruleți, s. m. Norișor. – Nor + suf. -uleț.
2. [MDA2] noruleț sm [At: POLIZU / Pl: ~i / E: nor1 + -uleț] 1-2 (Șhp) Norișor (1-2).
3. [CADE] NORULEȚ sm. 🌦 dim. NOR: cîțiva ~i, prigoriți de razele soarelui (VLAH.); din copitele calului se ridicau ~i de praf (S.-ALD.).
4. [DLRLC] NORULEȚ, noruleți, s. m. Norișor. Din copitele cailor se ridicau noruleți de praf. SANDU-ALDEA, U. P. 175.
5. [DOOM 3] noruleț s. m., pl. noruleți
6. [DOOM 2] noruleț s. m., pl. noruleți
7. [DLR - tomul X] NORULEȚ s. m. Diminutiv al lui nor1. 1. cf. nor1 (1). cf. polizu. Voalul ei flutură cîtva timp ca un fum, ca un noruleț. sandu-aldea, a. m. 167. ◊ (Regional) Noruleț de ploaie = numele unei sîrbe; melodie după care se execută această sîrbă. cf. varone, d. 119. 2. cf. nor1 (2). Din copitele calului se ridicau noruleți de praf. sandu-aldea, u. p. 175. – pl.: noruleți. – Nor1 + suf. -uleț.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL