1. [MDA2] noroitură sf [At: DLR / Pl: ~ri / E: noroi2 + -tură] (Reg) Loc unde rămâne o mocirlă în urma inundațiilor.
2. [DAR] noroitură s.f. (reg.) loc cu mocirlă rezultat din inundații.
3. [DLR - tomul X] NOROITURĂ s. f. (Regional) Loc unde rămîne o mocirlă în urma inundațiilor. com. din TURDA. – Noroi2+ suf. -tură.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL