1. [DEX '09] NOROIOS, -OASĂ, noroioși, -oase, adj. Cu noroi1, plin de noroi1; mânjit cu noroi1, murdar de noroi1; noroit. [Pr.: -ro-ios] – Noroi1 + suf. -os.
2. [MDA2] noroios, ~oasă a [At: R. POPESCU, CM I, 443 / V: (îvp) ~năr~ / Pl: ~oși, ~oase / E: noroi1 + -os] 1 (D. ape) Care conține mult noroi1 (2). 2 (D. locuri, drumuri, terenuri etc.) Care este acoperit cu un strat de noroi1 (1) Si: mocirlos. 3 (D. oameni) Care este murdar de noroi1 (1).
3. [CADE] NOROIOS adj. Plin de noroiu: p’aci prin prejur era o uliță noroioasă (ISP.).
4. [DLRLC] NOROIOS, -OASĂ, noroioși, -oase, adj. Cu noroi, plin de noroi; mînjit cu noroi; mocirlos. Mișcă nervos cizmele noroioase pe covor. DUMITRIU, N. 45. Un biet vînător, bondoc și pîntecos, bălăcind ca vai de dînsul, pe ploaie și pe zloată, într-o luncă noroioasă. ODOBESCU, S. III 157.
5. [Șăineanu, ed. VI] noroios a. plin de noroiu.
6. [Scriban] noroĭós, -oásă adj. Munt. Plin de noroĭ, gloduros: drum noroĭos.
7. [MDA2] năroios, ~oasă a vz noroios
8. [DOOM 3] noroios adj. m., pl. noroioși; f. noroioasă, pl. noroioase
9. [DOOM 2] noroios adj. m., pl. noroioși; f. noroioasă, pl. noroioase
10. [Petro-Sedim] curgere noroioasă, (engl.= mud flow) sin. lahar.
11. [Petro-Sedim] vulcani noroioși (pl.), (engl.= mud volcano) produse ale emanațiilor de gaze, în general din zăcăminte de petrol sub presiune, care traversând rocile pelitice le îmbibă cu apă de zăcământ. Prin revărsarea noroiului la supr. solului sunt generate forme conice asemănătoare celor vulcanice, în centrul cărora se află „craterul”; înălțimea conului variază între 1 și 8 m, iar diametrul „craterului” are câțiva cm sau dm. V.n. nu sunt legați de o activitate vulcanică propriuzisă, deși pot fi uneori întâlniți în reg. vulcanice active (ex.: Rotorrua din Noua Zeelandă). V.n. se întâlnesc în reg. cu zăcăminte de petrol degradate, aflate aproape de supr. În România, v.n. se cunosc în zona Berca-Arbănași (Valea Buzăului) și la Hășag (jud. Sibiu). Sin. gloduri, ochiuri, pâcle, bolboroase, zalțe. (V.M.)
12. [DLR - tomul X] NOROIOS, -OASĂ adj. 1. (Despre ape) Care conține (mult) mîl, noroi1 (1). Făcuse rumânii doao poduri, moldovenii iar doao, peste apa Tismenul, ce era lîngă Cehrin, băltoasă și noroioasă. r. popescu, cm i, 443, cf. lb. Nu sufere ca cristalinele lui unde să se amestece cu apele sărate și noroioase, negruzzi, s. i, 316. Apa ei e atit de noroioasă, că e cu neputință a o bea mai-nainte de ce s-ar fi limpezit, f (1867), 274. Multe din ele se furișau... pentru a sorbi o-nghițitură din apa noroioasă din băltoace. contemp. 1949, nr. 158, 9/5. Apa tulbure, noroioasă, murdară inundă pivnițele și subsolurile. STANCU, R. a. iv;, 137, cf. ALR I 426/984. ◊ (Într-un context figurat) Copilul cel de altădată... E azi mocirla noroioasă Cu adîncime-ntunecoasă Și cu miasme otrăvite, macedonski, o. i, 38. 2. (Despre locuri, drumuri, terenuri etc.) Care este acoperit cu un strat de noroi1 (1), care este plin de noroi1, cu noroi1; mocirlos (1). Un biet vinător... bălăcind ca vai de dînsul, pe ploaie și pe zloată, într-o luncă noroioasă. odobescu, s. iii, 157, cf. 187. Ploaia cădea măruntă pe stradele nepavate, strîmte și noroioase ce trec prin noianul de case mici. eminescu, n. 33. Primprejur era o uliță noroioasă, ispirescu, L. 373. Din pămîntul noroios... Doi mesteacăni albi se-nalță feciorelnic. camil petrescu, v. 117. Sultana alunecă pe cărarea noroioasă și căzu din nou in drum. id. o. i, 48. Orașul noroios din pragul Dunării. sahia, n. 61. Ulițele sînt noroioase. stancu, d. 311. Aceste soluri sînt noroioase cînd sînt umede, agrotehnica, i, 499. Podele noroioase, alunecoase, t. popovici, se. 191. 3. (Despre oameni) Care este murdar de noroi1 (1). Se împinseră unul într-altul, zăpăciți, noroioși, sahia, n. 82. ◊ Fig. [Burghezimea] pune-o talpă noroioasă pe popor și boierime. macedonski, o. i, 95. – pl.: noroioși, -oase. – Și: (învechit și popular) năroios, -oasă adj. – Noroi1 + suf. -os.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL