1. [DEX '09] NORMAND, -Ă, normanzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Nume sub care erau cunoscute populațiile germanice care locuiau în Peninsula Scandinavă, Iutlanda și în insulele vecine; vikingi, varegi; (și la sg.) persoană care făcea parte din aceste populații. 2. Persoană originară sau locuitor din Normandia. 3. Adj. Care aparține Normandiei sau normanzilor (1), privitor la Normandia ori la normanzi.Din fr. normand.
2. [MDA2] normand, ~ă [At: VALIAN, V. / V: (înv) ~man / Pl: ~nzi, ~e / E: fr normand] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația de bază a Normandiei. 3-4 smf, a (Persoană) care este originară din Normandia. 5 smp Populație care locuiește în Normandia. 6 smp Popoare germanice ale danezilor, norvegienilor și suedezilor care locuiau în Evul Mediu în Peninsula Scandinavă, în Iutlanda și în insulele vecine. 7-9 a Care aparține (Normandiei sau) normanzilor (5-6). 10-12 a Care se referă (la Normandia sau) la normanzi (6-7). 13-15 a Care este caracteristic (Normandiei sau) normanzilor (6-7).
3. [CADE] *NORMAND I. adj. 🌍 Din Normandia. II. sm., NORMANDĂ (pl. -de) sf. Locuitor, locuitoare din Normandia [fr.].
4. [DEX '98] NORMAND, -Ă, normanzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La m. pl.) Nume sub care erau cunoscute neamurile germanice care locuiau în Peninsula Scandinavă, Irlanda și în insulele vecine; vikingi, varegi; (și la sg.) persoană care făcea parte din aceste neamuri sau populații. 2. Locuitor al Normandiei. 3. Adj. Care aparține normanzilor (1) sau locuitorilor Normandiei, privitor la normanzi sau la locuitorii Normandiei. – Din fr. normand.
5. [MDN '00] NORMAND, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Normandia. ◊ (s. n.) dialect dintr-un grup de dialecte din nordul Franței, vorbit în Normandia. (< fr. normand)
6. [DEX '09] ANGLO-NORMAND, -Ă, anglo-normanzi, -de, adj. 1. Care reunește elemente engleze și normande. 2. Care aparține culturii franceze (normande) din Anglia după cucerirea normandă (1066). ♦ (Substantivat, f.) Dialectul francez vechi vorbit pe cele două coaste ale Mării Mânecii între 1066 și sfârșitul sec. XIV.
7. [DEX '09] NORMA, normez, vb. I. Tranz. 1. A determina cantitatea de muncă necesară pentru efectuarea unui produs, pentru executarea unei operații sau a unei cantități de produse care trebuie să fie obținută într-o unitate de timp în anumite condiții tehnico-organizatorice. ♦ A stabili cantitatea de materie primă, de combustibil etc. necesară pentru obținerea unui produs. 2. A supune unei norme (1), a stabili ceva prin norme. – Din normă.
8. [MDA2] norma vt [At: BARCIANU / Pzi: ~mez / E: normă] 1 A supune unei reguli. 2 A stabili cât trebuie lucrat într-o unitate de timp. 3 A stabili cantitatea fixă de materie primă, combustibil etc. care trebuie să fie folosită în procesul de producție și care nu trebuie să fie depășită.
9. [MDA2] norman, ~ă smf, a vz normand
10. [DEX '98] NORMA, normez, vb. I. Tranz. 1. A determina cantitatea de muncă necesară pentru efectuarea unui produs, pentru executarea unei operații sau o cantitate de produse care trebuie să fie obținută într-o unitate de timp în anumite condiții tehnico-organizatorice. ♦ A stabili cantitatea de materie primă, de combustibil etc. necesară pentru obținerea unui produs. 2. A supune unei norme (1), a stabili ceva prin norme. – Din normă.
11. [DLRLC] NORMA, normez, vb. I. Tranz. A stabili norma unei anumite lucrări sau pentru un domeniu de activitate tehnico-economic.
12. [DN] NORMA vb. I. tr. A stabili norma (de lucru). [Cf. germ. normen, normieren, rus. normirovati].
13. [MDN '00] ANGLO-NORMAND s. n. dialect francez vorbit pe cele două coaste ale Mării Mânecii. (< fr. anglo-normand)
14. [MDN '00] NORMA vb. tr. 1. a stabili norma de muncă pentru un anumit domeniu de activitate. ◊ a stabili cantitatea de materie primă, de combustibil etc. necesară. 2. a supune unei norme (1). (< normă)
15. [Șăineanu, ed. VI] Normanzi m. pl. pirați veniți dela N. în sec. IX-X, când ocupară oparte a Angliei și a Normandiei.
16. [DOOM 3] normand adj. m., s. m., pl. normanzi; adj. f., s. f. normandă, pl. normande
17. [DOOM 2] normand adj. m., s. m., pl. normanzi; adj. f., s. f. normandă, pl. normande
18. [IVO-III] normand, -zi, adj.
19. [DOOM 3] anglo-normand adj. m., s. m., pl. anglo-normanzi; adj. f., s. f. anglo-normandă, pl. anglo-normande
20. [DOOM 3] norma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. normez, 3 normează; conj. prez. 1 sg. să normez, 3 să normeze
21. [DOOM 2] *anglo-normand adj. m., s. m., pl. anglo-normanzi; adj. f., s. f. anglo-normandă, pl. anglo-normande
22. [DOOM 2] norma (a ~) vb., ind. prez. 3 normează
23. [DE] NORMANDE, Insulele ~ (CHANNEL ISLANDS) [tʃænəl áiləndz], arhipelag format din patru insule (Jersey, Guernsey, Alderney și Sark) și mai multe insulițe, situat în S Mării Mânecii, în largul pen. Cotentin, cu autonomie internă în cadrul Marii Britanii; 194 km2. Centrul ad-tiv: Saint Helier (în ins. Jersey). Relief colinar; climat oceanic umed. Culturi legumicole, de flori, cereale. Creșterea animalelor. Pescuit. Turism. Se mai numesc și ins. Anglo-Normande.
24. [DE] NORMÁNZI (< fr.; cuv. franc *nortman „om din Nord”) s. m. pl. Nume sub care erau cunoscute neamurile germanice din Pen. Scandinavă, din Iutlanda și din insulele vecine. Ei au făcut în sec. 8-12 numeroase expediții militare și comerciale în Imp. Bizantin, Irlanda, Scoția, Germania, Anglia, Franța, Spania, Sicilia, S Italiei și Rusia, întemeind colonii și formațiuni politice. Se mai numeau vikingi, varegi.
25. [DLR - tomul X] NORMAND, -Ă s. m. și f., adj. 1. s. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Normandiei sau este originară de acolo ; (la m. pl.) populație care locuiește în Normandia; nume dat neamurilor germanice ale danezilor, norvegienilor și suedezilor care locuiau în timpul evului mediu în Peninsula Scandinavă, în Iutlanda și în insulele vecine. cf. valian, v. În apusul Europei, normanii, de nume german, fură desnaționalizați de poporul francez în sînul căruia se așezară, dînd însă provinciei ocupate de ei numele de Normandia, rămas în uz pînă în zilele noastre. xenopol, i. r. ir, 76. Deosebirile dialectale sînt de tot însemnate, așa că normanul nu înțelege pe gascon. id. ib. m, 56. Au trecut pe-aici greci și romani, normanzi și genovezi. Alții înaintea lor; alții după dînșii. sadoveanu, o. x, 424, cf. der. 2. adj. Care aparține Normandiei sau normanzilor (1), privitor la Normandia sau la normanzi, originar din Normandia, caracteristic Normandiei sau normanzilor. Cf. barcianu. Treceau căruțe cu sprinteni cai de munte sau cu greoi cai normanzi, lovinescu, c. vi, 166. Carul cu cărbuni, Ce trece tras de-o gloabă normandă și beteagă. arghezi, vers. 85. – pl.: normanzi, -de. – Și: (învechit) norman, -ă s. m. și f., adj. – Din fr. normand. – Norman < germ. Normanne.
26. [DLR - tomul X] NORMA vb. I. Tranz. 1. A face să se conformeze unei reguli, a supune unei norme (2). cf. barcianu, v., lm, alexi, w. Au existat însă și înainte de acest prag români care au vorbit și au scris îngrijit și frumos, care au căutat să normeze expresia. l. rom. 1959, nr. 4, 23. 2. A stabili norma (3) de lucru. cf. cv 1950, nr. 4, 49, dl, dm, dn. ♦ A stabili cantitatea fixă de materie primă, combustibil etc. care trebuie să fie folosită (în procesul de producție) și care nu trebuie să fie depășită. Anul trecut circa 72% din consumul de metal a fost normat. lupta de clasă, 1962, nr. 1, 14. – prez. ind.: normez. – v. normă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL