1. [MDA2] normalizat, ~ă a [At: SCÎNTEIA, 1960, nr. 4832 / Pl: ~ați, ~e / E: normaliza] 1 Care a revenit la o stare, funcționare firească. 2 (D. produse) Care se lucrează conform cu normele (9) stabilite într-un interval de timp stabilit. 3 (D. norme) Elaborat. 4 Standardizat. 5 (Teh; d. oțeluri) Căruia i s-a aplicat normalizarea (5).
2. [DEX '09] NORMALIZA, normalizez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni normal, a (re)aduce sau a reveni în starea normală. 2. Tranz. A supune unei norme, a face să se conformeze unei norme. 3. Tranz. A elabora norme interne. ♦ A standardiza. – Din fr. normaliser.
3. [MDA2] normaliza [At: IOANOVICI, TEHN. 160 / Pzi: ~zez / E: fr normaliser] 1-2 vtr (A face să devină sau) a deveni firesc. 3 vt A face să se conformeze unei norme (2). 4 vt A elabora norme (2) interne. 5 vt (Pex) A standardiza.
4. [CADE] *NORMALIZA (-izez) vb. tr. A readuce în stare normală [fr.].
5. [DLRLC] NORMALIZA, normalizez, vb. I. Tranz. A readuce în stare normală, a face să devină normal. V. reglementa. Circulația a fost normalizată.
6. [DN] NORMALIZA vb. I. tr., refl. A face să devină sau a deveni normal. [Cf. fr. normaliser].
7. [MDN '00] NORMALIZA vb. I. tr., refl. a face să devină, a deveni normal. II. tr. 1. a supune unei norme. 2. (ec.) a elabora norme interne. ◊ a standardiza. (< fr. normaliser)
8. [DOOM 3] normaliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. normalizez, 3 normalizează; conj. prez. 1 sg. să normalizez, 3 să normalizeze
9. [DOOM 2] normaliza (a ~) vb., ind. prez. 3 normalizează
10. [IVO-III] normalizez.
11. [DLR - tomul X] NORMALIZAT, -Ă adj. (Despre produse) Care se lucrează conform cu normele stabilite sau într-un interval de timp stabilit. (Substantivat, n.) La atelierul de normalizate au fost angajați toamna trecută 20 de tineri. scînteia, 1960, nr. 4 832. ♦ (Tehn. ; despre oțeluri) Căruia i s-a aplicat normalizarea (2). Oțelurile și fontele normalizate au structură uniformă și fină. ltr2. – pl.: normalizați, -te. – v. normaliza.
12. [DLR - tomul X] NORMALIZA vb. I. 1. tranz. și refl. A face să devină sau a deveni normal (1) Cf. dm, dl. Nu i-am dat voie acum, pînă poate se mai normalizează timpurile, t. popovici, se. 416. 2. Tranz. A face să se conformeze unei norme (2). cf. normal (2). Distanțele între nituri sînt normalizate în funcție de diametrul niturilor și de grosimea pieselor. ioanovici, Tehn. 160. ◊ refl. pas. Construcțiile diferite după sexul sau numărul subiectelor s-au normalizat, generalizîndu-se singularul. pușcariu, l. r. i, 346. Trebuia să se normalizeze limba, adică să se stabilească acel nivel al corectitudinii formelor. vianu, s. 193. – prez. ind.: normalizez. – Normal + suf. -iza. cf. fr. normaliser.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL