1. [MDA2] noric2 sns [At: LTR2 / E: fr norique] (Glg; rar) Norian.
2. [MDA2] noric1 sm [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~ici / E: lat noricus] (Ltî) Sloven.
3. [DN] NORIC s.n. Norian. [< fr. norique].
4. [Șăineanu, ed. VI] Noric n. veche provincie romană pe Dunărea superioară; Alpi Norici, lanț al Alpilor între Italia și Austria.
5. [DAR] noric, norici, s.m. (înv.) sloven, noricean.
6. [DLR - tomul X] NORIC2 subst. (Geol.; rar) Norian. cf. ltr2. – Din fr. norique.
7. [DLR - tomul X] NORIC1 s. m. (Latinism învechit) Sloven. Dintru aceste 42 de limbi au fostu și slovenii, cari să chiema noriceni (norici). budai-deleanu, lex. – pl.: norici. – Din lat. noricus.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL