1. [DEX '09] NONVIOLENȚĂ s. f. Doctrină social-politică (sau religioasă) care interzice folosirea violenței, preconizând realizarea revendicărilor lor pe cale pașnică. ♦ Abținere de la orice act de violență. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. non-violence.
2. [MDA2] nonviolență sf [At: CONTEMP., 1949, nr. 120, 5/2 / P: ~vi-o~ / Pl: ~țe / E: non- + violență cf fr nonviolence] 1 Lipsă de violență (în relațiile dintre state). 2 Doctrină social-politică ce contestă necesitatea violenței ca mijloc de acțiune politică.
3. [DEX '98] NONVIOLENȚĂ s. f. Doctrină social-politică care neagă necesitatea violenței ca mijloc de acțiune politică. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. non-violence.
4. [DN] NONVIOLENȚĂ s.f. Concepție social-politică utopică, care opune luptei revoluționare autoperfecționarea morală, armonia dintre clase etc. [Pron. -vi-o-. / cf. fr. non-violence].
5. [MDN '00] NONVIOLENȚĂ s. f. abținere de la orice violență. ♦ teoria ĕi = doctrină social-politică și religioasă care propovăduiește abținerea de la orice act de violență. (< fr. non-violence)
6. [DOOM 3] nonviolență (desp. -vi-o-) s. f., g.-d. art. nonviolenței
7. [DOOM 2] nonviolență (-vi-o-) s. f., g.-d. art. nonviolenței
8. [DLR - tomul X] NONVIOLENȚĂ s. f. Lipsă de violență (în relațiile dintre state). Era și epoca în care doctrina nonviolenței servea cum nu se poate mai bine frazeologiei liberale. contemp. 1949, nr. 120, 5/2. – Pronunțat: -vi-o-. – Non- + violență. cf. fr. nonviolence.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL