1. [DEX '09] NONCONTRADICȚIE, noncontradicții, s. f. Principiu fundamental al gândirii potrivit căruia despre un subiect este imposibil a afirma și a nega același predicat în același timp și sub același raport. – Din fr. non-contradiction.
2. [MDA2] noncontradicție sf [At: DEX / Pl: ~ii / E: fr non-contradiction] Principiu fundamental al gândirii potrivit cămia despre un subiect este imposibil a se afirma și a nega același predicat în același timp și sub același raport.
3. [DN] NONCONTRADICȚIE s.f. Principiu fundamental al gîndirii potrivit căruia nu se poate afirma și nega în același timp același predicat despre un subiect. [< fr. non-contradiction].
4. [MDN '00] NONCONTRADICȚIE s. f. principiu fundamental al gândirii, potrivit căruia nu se poate afirma și nega, în același timp, același predicat despre un subiect. (< fr. non-contradiction)
5. [DOOM 3] noncontradicție (desp. -ți-e) s. f., art. noncontradicția (desp. -ți-a), g.-d. art. noncontradicției; pl. noncontradicții, art. noncontradicțiile (desp. -ți-i-)
6. [DOOM 2] noncontradicție (-ți-e) s. f., art. noncontradicția (-ți-a), g.-d. art. noncontradicției; pl. noncontradicții, art. noncontradicțiile (-ți-i-)
7. [DE] NONCONTRADÍCȚIE (< fr.) s. f. Principiul noncontradicției = principiu fundamental al gândirii, enunțat de Aristotel, potrivit căruia despre un subiect este imposibil de a afirma și a nega același predicat în același timp și sub același raport. Acest principiu fundamentează raportul de contrarietate.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL